Fapt divers

INTERVIU | Aihan Omer: “Îmi doresc foarte mult să rămân la Călăraşi”

Omer Aihan

interlocutor: Aihan Omer, antrenor al echipei naţionale de handbal şi al AHC Dunărea Călăraşi

 

– Domnule profesor, aş fi curios să aflu ce ştiaţi despre Călăraşi înainte să ajungeţi aici. Şi cum aţi ajuns aici?
– Sigur că ştiu foarte multe, deoarece sunt constănţean, este un judeţ vecin judeţului în care m-am născut. Şi la nivel de copii şi juniori, unde am evoluat la Clubul Sportiv Şcolar, primele meciuri erau cu Clubul Sportiv Călăraşi. Deci nu-mi este deloc străin nici oraşul şi nici fenomenul sportiv din Călăraşi.
Legat de felul în care am ajuns aici este o poveste simplă. Am fost contactat de mai multe echipe, am discutat cu mai multe cluburi, unul dintre ele a fost Dinamo Bucureşti, care şi-a dorit foarte mult să antrenez echipa.

Călăraşiul a fost o provocare nouă

Dar, pentru mine, Călăraşiul a fost o provocare nouă, o echipă nou promovată cu care e bine să iei lucrurile de la început, să le construieşti, să le formezi tu… Clubul Dinamo era un club puternic, un club cu un statut aparte şi e mai greu să te impui.

În plus, de la Sala Sporturilor din Călăraşi fac o oră şi jumătate până la mine în curte, pe autostradă. Acesta este un alt avantaj. Familia îşi dorea foarte mult să fiu cât mai aproape de casă, după ani de zile de stat la distanţă… Reşiţa, Baia Mare, Piatra Neamţ…
Am acceptat această provocare, nu-mi pare rău, sunt bucuros că am făcut această alegere. Aici am întâlnit nişte oameni deosebiţi, nişte oameni care cunosc fenomenul handbalistic, îşi doresc să facă performanţă, foşti jucători. Am reuşit să-mi fac treaba în linişte, aşa cum mi-am dorit.

– După meciul de la Târgu Jiu v-aţi arătat nemulţumit de determinarea jucătorilor. Joi seară am văzut un meci superb. – Dumneavoastră cum vedeţi evoluţia echipei?
– În primul rând, ca antrenor, e normal să fiu exigent tot timpul, să cer jucătorilor o determinare şi o dăruire 100%. Eu aşa consider că trebuie să se comporte un jucător profesionist, indiferent de adversari, indiferent de importanţa meciului, de implicările în clasament… El trebuie să intre în teren şi să dea totul pentru victorie.
Pe de altă parte şi marile echipe din handbalul mondial, chiar şi din fotbal, Real Madrid, Barcelona… au şi ele momente proaste, clachează, pierd în faţa unor echipe la care nu se aşteaptă. Nu pot să câştige toate meciurile din campionat. De aceea eu îi înţeleg, sunt oameni, dar trebuie să fiu exigent şi să le cer mereu acest lucru.

Este foarte greu să baţi o echipă în continuu

– Joi seară am asistat la a 3-a înfrângere consecutivă a Dinamo Bucureşti de către AHC Dunărea Călăraşi. Pe 6 sau 7 mai va fi returul. Cum credeţi că va fi meciul de la Bucureşti?
– Ştiu din experienţă, şi statisticile o arată, că este foarte greu să baţi o echipă în continuu. Există şi momente în care adversarul are o răbufnire de orgoliu. Mai ales cum este Dinamo, un club puternic şi cu tradiţie, nu cred că digeră foarte bine astfel de înfrângeri. Eu mizez foarte mult pe faptul că ei vor face orice ca să câştige meciul acesta, la modul în care vor risca, iar acest risc este cu două tăişuri, e ca un bumerang. Îmi voi pregăti foarte bine tactica. Pentru ei, presiunea este maximă. Ei dacă mai pierd un meci va fi un mare eşec pentru ei, o decepţie, mai ales că au investit enorm de mult şi şi-au propus să câştige campionatul. Deci, presiunea este pe ei, noi putem juca mult mai degajat, dar, totuşi, cu dorinţa aceea ascunsă în noi de a face surpriza acestui play-off.

– Care sunt planurile dumneavoastră legate de echipă? Unde vreţi să ajungeţi cu AHC Dunărea?
– Momentan avem o conducere, din punct de vedere al mentalităţii şi al managerului, la un nivel de echipe profesioniste, de bundesliga – nu exagerez. De ce spun acest lucru? Avem susţinători, cei care ne finanţează, Consiliul Judeţean şi Primăria, iar oamenii cu care lucrez ne asigură acea linişte, atât psihică cât şi financiară, de a lucra şi de a ne face treaba.
Momentan, această echipă creşte şi va continua să o facă şi anul viitor, şi mai mult. Mă gândesc la felul în care se exprimă în teren.

[pullquote]Nu vom face achiziţii senzaţionale, de super-vedete. Vom merge, din nou, pe jucători care-şi doresc foarte mult să vină aici să crească în valoare, şi le vom exploata această dorinţă de a face rezultate bune, de a juca, de a se ridica la un standard valoric de ligă naţională. [/pullquote]Dacă acest plan va da randament, vom merge în continuare cu ideea de a urca cât mai sus.
Nu ne vom repezi cu obiective pompoase, care, câteodată, pun presiune pe jucători. Observaţi că în afară de 1-2 jucători care au jucat la echipa naţională, restul sunt jucători tineri, jucători care acum încep să joace şi să arate valoarea lor. Nu vreau să le pun o presiune şi să clacheze. Sigur, că în mintea noastră există acea dorinţă de a ajunge cât mai sus.

– Vă propun un exerciţiu de sinceritate şi concreteţe, în acelaşi timp: Cât de hotărât sunteţi să rămâneţi la Călăraşi?
– Eu îmi doresc foarte mult să rămân la Călăraşi, sigur, în paralel cu echipa naţională, pentru că a antrena echipa naţională este p mare onoare pentru orice antrenor din România. Şi ca jucător, de asemenea, să joci pentru echipa naţională este ceva deosebit. Sper să găsesc înţelegere din toate punctele de vedere şi anul viitor să facem, din nou, ca handbalul să fie sportul şi AHC Dunărea Călăraşi să fie echipa fanion a judeţului şi să facem spectatorii fericiţi după fiecare meci.

– Continuăm în acelaşi regim de sinceritate. Cum colaboraţi, cum vă înţelegeţi cu preşedintele AHC Dunărea Călăraşi?
– Cum vă spuneam, îmi dă acea linişte de care are nevoie orice antrenor: financiară, managerială, morală. Şi acest lucru se simte în jocul echipei, în atmosfera din echipă. Toate duc spre un făgaş normal, aşa cum trebuie să fie la orice echipă de ligă.

– Cum colaboraţi cu secundul Ioan Bota?
– Colegul meu, Bota, este un antrenor cu mare experienţă, ne cunoaştem de foarte mult timp. Aş spune că nici nu e nevoie să vorbim prea mult pentru că ne înţelegem din priviri, ne completăm reciproc. Cred că este o colaborare perfectă.

Sunt ca un tată care are mai mulţi copii

– Fără îndoială că handbalul este un sport de echipă şi meritele se împart la fel ca şi responsabilitate înfrângerilor. Aş vrea să vă întreb,totuşi, care ar fi jucătorii de la AHC Dunărea Călăraşi pe care i-aţi oferi ca exemplu pozitiv tuturor elevilor dumneavoastră?

– În primul rând, pentru mine, ca şi antrenor, nu fac diferenţieri între jucători. Pentru mine… Sunt ca un tată care are mai mulţi copii, fiecare are bune şi rele. Pe asta am mizat întotdeauna şi probabil că şi jucătorii mă respectă pentru că nu am făcut diferenţă, nu am zis că unul e aşa şi altul e aşa… Fiind joc de echipă, dacă unul este puţin cu moralul scăzut, toată echipa va avea de suferit. Şi de aceea încerc să ţin o atmosferă şi un spirit de echipă foarte omogen.

– Sunteţi un om de sport, umblat, cum vi se par susţinătorii şi cum vi se pare publicul de la Călăraşi?
Aţi atins una din problemele pe care eu vroiam de mult să le punctez. Publicul din Călăraşi a început să devină un al 8-lea jucător… Adversarul se teme şi de public în afară de jucători. De ce? Pentru că publicul a început să sprijine atât de bine echipa locală, adică pe noi, încât sunt momente când pur şi simplu ne poartă spre victorie. Nu aş vrea să vorbesc prea laudativ, dar au fost meciuri în care publicul ne-a ajutat să câştigăm meciul. 3-4 goluri au venit din acea presiune şi din acea susţinere extraordinară a publicului.

[pullquote]Eu vreau să le mulţumesc tuturor celor care vin la Sala Polivalentă şi ne susţin. Sunt extraordinari, jucătorii se simt acasă.[/pullquote] La început chiar a fost o uşoară presiune pe ei când au văzut atât de multă lume. Erau puţin timoraţi în primele meciuri, la începutul campionatului, ca să nu piardă, să nu dezamăgească publicul şi acesta să plece supărat acasă.

Încet, încet, le-am explicat că important este să dea totul din ei. Şi atunci chiar dacă vom pierde, publicul ne va sprijini în continuare pentru că ne-a văzut că luptăm până la ultima picătură de energie pe teren.

– Practic, un partener de joc, la bine şi la greu.
– Corect. Cred că după Baia Mare – care este considerată etalon ca şi public şi tradiţie în handbal, cred că publicul din Călăraşi vine pe locul doi, ca şi public care sprijină din tot sufletul echipa. Şi eu le mulţumesc, încă o dată, pe această cale, şi îi asigur că, atâta timp cât voi fi antrenor, echipa care va intra în teren va da maximul. Că nu tot timpul jucătorii sunt într-o formă sportivă bună, că nu tot timpul le iese jocul… dar determinarea şi dăruirea vor fi 100%, şi eu zic că asta trebuie să aprecieze un public.

interviu realizat de Marius STROE

cofetaria-calarasi-h
Click to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

To Top