24h/24h

Fotoreportaj cu pastrama-n dinţi: Bâlciul din Călăraşi nu mai e ce a fost, este ce se poate

Nici bâlciul nu mai e ce era odată… Doar pastrama şi mititeii miros la fel deşi ca să te înfrupţi din bunătăţi trebuie să bagi mâna mai adânc în buzunar. Dar o bere la 4 lei, dată pe gât repede, mijind ochii să nu dea fumul pe retină, merge. Lume puţină, atât printre clienţi cât şi printre vânzători. Unii mai plictisiţi şi blazaţi decât alţii. Şi unii şi alţii se plâng de lipsa banilor.

Domnu’ Manea, şeful de la Pieţe, e mulţumit. Crede că şi anul ăsta o să strângă bani cam tot ca anul trecut. Face un inventar rapid: 21 terase şi restaurante, 4 gogoşerii, 11 firme cu profil parc de distracţii (coţomedii şi skylift), două magazine de curtos colak, 50 de spaţii cu vânzare mărfuri industriale, producători de fructe din Argeş – vreo zece şi cinci din Călăraşi.

Meseriaşul cu cruci din piatră mai găseşte piaţă, dogarul n-a mai venit anul ăsta: ce draci să pui în butoaie?
Avem poliţie comunitară şi municipală, jandarmi şi inspectori de pe la toate organele. Cică e linişte, sănătate şi corectitudine. Numa’ nea’ Sandu Petroiu zicea că i-au furat ieri seară telefonul. L-o fi uitat pe undeva şi nu mai ştie… La zi de luni, pe la prânz l-am prins mestecând într-un ceaun cu fasole. Ne-a invitat să ne întoarcem peste o oră.

Tot cu lingura în mână l-am găsit şi pe Puiu Badea, mai nou în branşa cârciumarilor de târg, dar recunoscut ca tatăl murăturilor cele mai bune din sud-estul României. Cine ştie dacă l-o depăşi careva de prin alte părţi?!
La „Puiucu”, Puiu Badea făcea pastramă de miel la ceaun. Era gata peste trei ore, dar foamea ne-a grăbit să mâncăm una bună la grătar. Fragedă, gustoasă, fără damf de oaie bătrână şi fără să-ţi stea prea mult printre măsele. Vin bun de Vrancea avea Puiu Badea. Aici a trebuit să-l credem pe cuvânt. Prea devreme să-l încercăm. Am gustat, în schimb, din cârnaţii subţiri de Pleşcoi. Buuuuuuni…

Se stricau perele pe rafturi de le duseră muntenii la 2 lei/kg dar muşterii nu prea erau. Nici la „industriale” nu era mare fericire. O doamnă încercănată ne povestea că trece lumea, poate se opreşte la un mic şi un pahar de bere şi trece mai departe. Nu mai e ca pe vremuri, să vină lumea să-şi îmbrace copiii, de şcoală, din bâlci. Un comerciant serios avea superofertă: 1 leu/tanga. Cu o bancnotă cu chipul lui Aurel Vlaicu pe ea… scăpai de la nudism două clase de fete.

Acelaşi bâlci într-un oraş neschimbat, de anul trecut. Am fost ispitiţi să punem articolul de anul trecut. Dar aveam poze noi. Ce era să facem?!

cofetaria-calarasi-h
1 Comment

1 Comment

  1. Gusi

    3 septembrie 2013 at 13:52

    Tare ultima poza! Si-a facut omu’ cort din politicieni reciclati!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × 4 =

To Top