LIFESTYLE

Ceramistul Silviu Ioan Soare şi pictorul Victor Grigore au expus la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Călăraşi

Victor Grigore pictura

Marţi, 1 octombrie 2013, a avut loc la Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Călăraşi expoziţia pictorului Victor Grigore şi a ceramistului Silviu-Ioan Soare.

În deschiderea evenimentului au luat cuvântul Sorin Danciu, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Călăraşi şi Constantin Tudor, inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Călăraşi.
Manifestarea s-a desfăşurat sub egida Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Slobozia-Ialomiţa în cadrul căreia cei doi artişti activează de câţiva ani.

* * *

Silviu Ioan Soare

Recursul la posibilităţile expresive ale formei tridimensionale îl aşează pe ceramistul Silviu Ioan Soare în linia plasticienilor pentru care volumul este modalitatea de a dialoga cu spaţiul, în primul rând pe verticală, prin tendinţa de sculpturalitate, apoi pe orizontală prin utilizarea unuia dintre elementele fundamentale ale existenţei, pământul.

Licenţiat al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, Secţia Ceramică şi masterand la Facultatea de Sculptură a aceleiaşi instituţii, artistul, în permanenta sa căutare de a descoperi posibilităţile de modelare ale lutului, a abordat forme care i-au permis o mai bună înţelegere a materialul. În acest sens, monolitul a fost speculat într-o interpretare mai liberă în lucrarea de licenţă „Dabogete”, compoziţia din cinci piese cu plinuri şi goluri care evidenţiau preocuparea pentru o massă mai compactă a materiei primordiale lăsând astfel la vedere atât de controversatele litere ale primului alfabet dac, cât şi forţa artistului de a lucra cu gresia cu şamotă de granulaţie mare.

Sugestia totemică a acestui ansamblu de ceramică sculpturală este continuat în lucrările de tendinţă monumentală de la masterat care l-au condus pe plastician spre o comunicare estetică mai profundă cu structura gresiei cu vagi urme de oxid de fier care conferă după ardere o frumoasă cromatică roz.
În portretele realizate în manieră expresionistă, urmele tehnicii modelajului sunt vizibile în încercare de compunere a expresiei şi a trăirii, în evocarea somnului ca motiv al visului şi al morţii.
De la modelajul expresionist, Silviu Ioan Soare trece treptat la expresia formei prin alungiri şi contorsiuni al gâtului, uneori exagerând efilarea acestui segment anatomic, alteori lăsând figura să transmită zbuciumul specific fiinţei ancorate în lume.

Piesele de sculptură ceramică sunt volume în care artistul speculează umbra şi lumina, finisajele şi zonele brute ale lutului abia scos din cuptor, lăsând pe seama vaselor cu motive „neo” stilizarea frumuseţii unei forme mai riguroase şi cu impact direct asupra privirii. Corpul feminin este abordat în ipostaza studiului de nud aşa cum l-a intuit sculptorul Constantin Baraschi sau în atitudinea unui grup de personaje din vechi timpuri care asistă la o procesiune de invocare a spiritelor supranaturale.

Rotunjimile în mai mare măsură, dar şi geometriile cu angulozităţi accentuate caracterizează structurile solide şi ferme care pendulează în limitele modernismului, de la figurativul interpretat la masivitate şi monolit şi de la anularea acestora la impunerea unei structuri fragile elansate pe verticală. Între aceste orientări artistul caută modalităţi de diversitate stilistică rezultate din acordul dintre plin şi gol, reluarea motivului prin impunerea ritmului ca mijloc de a crea dinamică şi mişcare, uneori etajarea formelor şi recompunerea structurilor naturale din fragmente vizuale fiind modalitatea de concepere a ansamblului compoziţional. Adeseori Silviu Ioan Soare introduce şi elemente de ceramică structurală, folosind cărămida drept soclu, alteori tubulaturile sunt cele mai potrivite forme pentru deschiderea spaţiului intern al lucrării, acestea având şi valoare de a pune în evidenţă demersul compoziţional.

Uneori formele se decantează şi rămân simple simboluri de mare forţă expresivă care evocă anumite convexităţi şi reliefuri, incizări şi suprafeţe netede. Lucrările din prima sa expoziţie de ceramică sculpturală sunt diferite din punctul de vedere al concepţiei, artistul selectând ca motiv tematic omul, iar ca sursă formală natura. Cele două capcane pentru oameni, stâlpul sub forma unui portret bust, domnişoara Melany al cărei cap este inspirat de modelul lui Brâncuşi, Pogany, dar şi totemurile zamolxiene, asamblate sau fragmentate, introduc demersul plastic al lui Silviu Ioan Soare în descendenţa ideii de ceramică sculpturală, aşa cum a fost lăsată moştenire de Costel Badea, cel care a ridicat ceramica de la stadiul de meşteşug la acela de artă majoră.

* * *

Victor Grigore

Reperându-l în valorile nemijlocite ale picturii şi raportându-şi arta la lumile recognoscibile prin configurarea emoţiei, a blazării, a sentimentelor efemere pe suportul unor convenţii compoziţionale moştenite de la marii predecesori ai creaţiei plastice, disponibilitatea lui Victor Grigore pentru fiinţa umană, pentru portret şi pentru nudul feminin, îl face un pictor expansiv prin cromatică şi prin modul de receptare al universului antropomorf. În lucrările sale forma ţine de noile realisme, iar culoarea de un expresionism evident prin tuşă şi nuanţă. Trăirea directă este anihilată de controlul musculaturii faciale în portrete şi de structura corpului uman în nuduri.

Chipurile supradimensionate cunosc o plenitudine a discursului plastic, o somptuozitate care atinge monumentalul, artistul eviscerându-i modelului trăirile cu tăişul devorator al pupilei, pe când în faţa nudului stă la pândă ca un amant ce vrea să descopere unduirile seducătoare ale trupului, senzualitatea şi secretele liniilor curgătoare traduse în desen prin convexităţi şi concavităţi ascunse în arcuirea şi angulozităţile formelor naturale, în contrastul dintre închis şi deschis, în moliciunea cărnii senzuale.

Cu toate că armonia nu mai este astăzi o preocupare constantă sau una dintre ţintele estetice ale picturii, Victor Grigore aşează această problemă controversată pe primul loc. Acordurile cromatice care accentuează expresivitatea, simetria ca posibilitate de echilibrare compoziţională fac parte din recuzita sa practică. Secundar, echilibrul se poate citi în contururile generale ale unui portret, iar asimetria este detectată în stratul principal al lecturii plastice, la nivelul cromatic.

Preocupările pictorului se desfăşoară pe două coordonate, ambele relaţionate cu frumuseţea feminină. Una dintre acestea se derulează în raport cu portretul în mărime naturală sau supradimensionat, cealaltă direcţie, nudul, parcurgând o diversitate în ceea ce priveşte figurarea, în sensul că, de multe ori, artistul se opreşte asupra anatomiei artistice în ansamblu, alteori, selectând un fragment, acesta este abstractizat şi condus în sfera preocupărilor pentru zonele de culoare. Lumina şi umbra, ştiinţa formulării imaginii după principii compoziţionale, proporţia şi problemele de cromatologie sunt redescoperite ca repere în cele două teme preferate în care disecăm veleităţile de colorist şi desenator. Uneori abordat ca o scriere, alteori ca o reflecţie asupra materiei carnale, într-o evocare desfăşurată între limitele sintezei şi analizei, nudul evită să fie abordat ca studiu al mecanismelor mişcării. Interesat mai degrabă de atitudinea statică decât de cea dinamică, artistul desenează în cărbune şi pastel modele în poză.

În domeniul portretului feminin, Victor Grigore este interesat de relevarea sufletului, pe chipurile modelelor putându-se citi prospeţimea, contemplarea şi fericirea, zâmbetul şi uimirea, candoarea şi misterul, trăsături care subliniază caracterul şi individualizează figura. Suprafeţele elaborate de culoare sau zonele în care pasta evidenţiază o materialitate accentuată aparţin aceleiaşi sensibilităţi a artistului legată de spiritul clasic în ceea ce priveşte desenul şi expresia modernistă în raport cu tonalităţile. De un lirism reevaluat prin sinteza suprafeţei şi totodată de un echilibru conştientizat, dar şi însuşit instinctiv datorită experienţei, artistul are solide deprinderi în ceea ce priveşte pregătirea de specialitate în urma studiilor de la Baia Mare. Depăşind investigaţiile de şcoală printr-o profundă aplecare asupra psihologiei umane, figurile de bărbaţi, de tinere sau de femei cu tipologii complexe şi vârste biologice diferite îi permit o fantazare a trăsăturilor faciale, fie în direcţia expresionismului, fie în aşezarea plană a culorii în forma feţei pe care observăm temperamente, ce exprimă latenţă, o discretă incisivitate sau o transfigurare poetică a trăirilor spirituale ale modelului. Fie că este vorba de portret sau nud, acestea sunt prezentate în plină pagină descriind prin însăşi structura lor un singur centru de interes.

Lumina este obţinută din nuanţe reci de violet şi abastru, roşu şi albastru, de multe ori fondurile negre neutralizand forma chipurilor.
Ochiul ca martor al existenţei şi privirea drept amprentă a cunoaşterii, depăşesc domeniul legat de o estetică a tăcerii, trecând în sfera elementelor dinamice care descoperă, comunică, atrage şi respinge printr-o vorbire simbolică şi directă.

Pentru Victor Grigore portretul este expresia trăirilor interioare ale personajelor, omul fiind sursa de inspiraţie principală. Pe lângă acesta, plasticianul este atras de tematica peisajului şi de compoziţia mitologică, preocupare de dată mai recentă, prin care îşi extinde căutările în sensul descoperirii armoniei care trebuie să apară în demersul artistic propus.

Apariţia sa în fenomenul plastic ni-l prezintă ca fiind interesat de tendinţele care se bazează pe culoare, pe evidenţierea anumitor elemente ale anatomiei faciale şi ale obţinerii de efecte care să exprime o trăire a fiinţei la un moment dat, ordonarea acestora conferind semnificaţii expresiei cromatice şi demonstrând că posibilităţile de interpretare ale figurii sunt inepuizabile. Spiritul personajelor este evocat prin căutări care să transmită diversitatea, ineditul, drama, fericirea, prin exaltarea trăirilor percepute de artist prin capacitatea de a analiza universul uman.

Cu toate că structura generală a chipurilor este riguroasă, pictorul se joacă în interiorul formei cu inducerea unui câmp vizual omogen, unitar prin diferitele texturi induse, prin petele de culoare şi trăsăturile de penel care creează plasticitate. Căutând un model ideal, Victor Grigore descoperă zeci de chipuri, umanismul fiind scopul demersului său raportat deocamdată la trăirea individuală fără o trimitere exactă la un context dat. Contrariile psihologiei şi lirisul interpretării, scopul obţinerii armoniei compoziţionale, dialogul dintre real şi imaginar, converg spre a evoca în ultimă instanţă starea de vis, de meditaţie ori de latenţă a fiinţelor din apropierea noastră.

Atât portretul cât şi nudul sunt neargumentabile în creaţia artistului pentru că sunt teme fundamentale fără de care o viziune plastică coerentă, care respectă reguli şi identităţi creative, nu se poate desfăşura. Victor Grigore , un vicios al şevaletului, face din cele două direcţii o identificare cu propria gândire existenţială.
Situându-se în zona abordărilor expresionismului care îl apropie ca tip de spectacol şi de dramatizare a ideii de lume de trăirile profunde, Victor Grigore evocă trei personaje în compoziţia „Carnaval”. Trei tipuri de trăiri, trei caractere, în contextul cărora apare masca, simbol al dedublării fiinţei, urmată de jumătatea ascunsă a unui personaj misterios. Tabloul denotă caracterul duplicitar al omului aruncat într- o societate neconformă sensibilităţilor sale care îl transformă într-un ins derutat, interiorizat, evocat astfel prin austeritatea trăsăturilor, duritatea privirii în contrastele accentuate de închis şi deschis.

Ana Amelia Dincă
Critic de artă

Silviu SOARE – pictor, membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti

Silviu Soare

s-a născut la data de 30 martie 1955 la Baia Mare

1979, absolvent al Institutului Politehnic din Bucureşti
1983, absolvent al Şcolii Populare de Arte din Bucureşti
2012, licenţiat al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, Facultatea de Arte Plstice şi Decorative, secţia ceramică-sticlă- metal
2012, masterand al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, Facultatea de Sculptură
2012, 2013, Profesor de pictura la Palatul Copiilor din Calarasi.

Activitatea de pictor

Expoziţii personale:
1990, 1991 Cairo, Egipt
1998 Galeria de artă a Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti
1999 Institutul Fordoc Bucureşti
2001 Primăria Călăraşi
2002 Prefectura Călăraşi
2003 Teatrul Foarte Mic, Bucureşti
2004 El Instituto de Adultos, Guadalajara, Spania
2004 Casa de Cultura Guadalajara, Spania
2004 House Style Center, Guadalajara, Spania
2006 Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi
2006 Centrul Cultural UNESCO Ionel Perlea, Slobozia
2006 Galeria de artă a Protoieriei din Călăraşi
2007 Hotel Park Mamaia, Constanţa, în cadrul Simpozionului Internaţional de poezie orientală
2008 Centrul Cultural din Azuqueca de Henares, Spania
2008 Biblioteca publică din Guadalajara, Spania
2008, 2009, Protoieria Călăraşi
2010, Galeriile de Artă din Silistra, Bulgaria

Expoziţii de grup:
1990, 1991 Cairo, Egipt
1997, 1999 Bucureşti
2000 Târgu Jiu
2004 El Foro, Azuqueca de Henares, Spania, în urma selectării lucrărilor sale la un concurs naţional de pictură care se desfăşura în această localitate
2007 Salonul artelor, ediţia I, Protoieria Călăraşi
2007 Salonul artelor, ediţia a II a, Direcţia de Cultură, Călăraşi
2007 Galeria de artă din Dobrich, Bulgaria
2007 Galeria de artă a teatrului din Silistra, Bulgaria
2007 Casa de Cultură din Independenţa, Călăraşi
2009, Metropolitan Center, Bucureşti
2010, Galeria Apollo, Bucureşti
2010, Expoziţie Transfrontalieră, Foaierul Consiliului Judeţean Călăraşi

2007, 2008, artistul participă la a XI a şi a XII a ediţie a Simpozionului estival de pictură de la Vetren, Bulgaria

Activitatea de ceramist

Expoziţii de grup:
2010, 2011, 2012, 2013, Salonul de Toamnă şi Salonul de Primăvară al Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Slobozia-Ialomiţa
2010, Galeriile de Artă din Silistra, Bulgaria
2012, Foaierul Teatrului Maria Filotti, Brăila
2012, Protoieria Călăraşi
2012, Galeria Orizont, Bucureşti
2012, Salonul Naţional de Ceramică „Costel Badea”, Constanţa
2013, Salonul Naţional de Ceramică „Costel Badea”, Constanţa

Expoziţii personale:
2013, Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Slobozia
2013, Hotel Monte Carlo, Piteşti
2013, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Călăraşi.

———————————————————————————————————

Victor GRIGORE

Victor Grigore pictura (10)
– nascut la Slobozia pe 15 martie 1978
– absolvent al Universitatii de Nord Baia Mare sectia pictura, licentiat al Facultatii de Arte Plastice si Design din Timisoara specializarea pictura 2008.

Expozitii de grup:
– Tabara internationala de vara Universitatea “Castelul Corvinestilor” 2006 si 2007
– “Spiritul locului” martie 2007 Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu”- Salonul Artelor Baia Mare
– “Europa”complex expozitional “Colonia pictorilor” Baia Mare 2007
– Expozitie colectiva Muzeul “George Enescu” Bucuresti – Y@A event noiembrie 2007
– Expozitie colectiva Ateneul Roman – Y@A event, noiembrie 2007
– Expozitie colectiva in cadrul “Balului de Cristal” organizat de Casa Regala a Romaniei -Y@A partener, decembrie 2007
– Franco s Marina galla-Y@A partener iunie 2008
– Kunstart Art Fair Bolzano Italia Y@A partener 2008
– Salonul de Primavara al U.A.P – Filiala Ialomita, aprilie 2012
– Expozitie colectiva , Februarie 2012, Sala Protopopiatului Călăraşi
– Salonul de Primavara al U.A.P – Filala Ialomita aprilie 2013.

Expozitii personale:
– Expozitie personala “Dincolo de privire” – spatiul expozitional al Prefecturii Judetului Calarasi, 29 septembrie-31 octombrie 2011
Iulie 2012 – expozitie personala, Centrul Cultural Unesco Ionel Perlea, Galeria Arcadia, Slobozia.

cofetaria-calarasi-h
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × 5 =

To Top