« Sacrificarea » şomajului poate prelungi criza

Chiar dacǎ rǎmâne sub media europeanǎ, şomajul din România este îngrijorǎtor prin rata de creştere lunarǎ. În UE şi SUA şomajul a rǎmas constant în ultimele luni. Majoritatea mǎsurilor anti-crizǎ din România s-au axat pe cheltuieli, în detrimentul perspectivei veniturilor- « politica de salvamar ». Leul s-a apreciat periculos, creşterea nedatorându-se performanţelor economice: moneda naţionalǎ este vulnerabilǎ; exportatorii suportǎ efectele.

«Şomajul a continuat sǎ creascǎ în România în mod constant şi ceea ce îngrijoreazǎ mai mult decât nivelul la care a ajuns acesta este trendul care se înregistreazǎ : rata de creştere lunarǎ s-a menţinut aproximativ constantǎ din ianuarie 2009 şi pânǎ în prezent. Şomajul rǎmâne în general <<în urma>> creşterii economice, acest fenomen fiind înregistrat deja în multe ţǎri ; diferenţa dintre acestea şi România o constituie însǎ existenţa mai multor industrii dezvoltate, capabile sǎ absoarbǎ forţa de muncǎ odatǎ ce relansarea economicǎ a început, ceea ce nu este cazul în România. Cu un şomaj fǎrǎ perspective de stagnare în viitorul apropiat şi lipsa siguranţei locurilor de muncǎ, nici creditarea şi nici consumul nu au cum sǎ se relanseze, oricât ar încerca Banca Naţionalǎ sǎ le stimuleze, inclusiv prin reducerea dobânzii de politicǎ monetarǎ. <<Pârghiile>> economice principale care pot fi folosite rǎmân stimularea finanţǎrii sectorului privat, atragerea investiţiilor strǎine şi un curs Leu- Euro care sǎ susţinǎ exporturile ”, a arătat Victor Safta, directorul sucursalei din România a X-Trade Brokers, cea mai mare casă de brokeraj din Europa Centrală şi de Est.

În România, rata şomajului a început sǎ creascǎ uşor în august 2008, când a ajuns la 3,8%, faţǎ de 3,7% în luna iulie a aceluiaşi an; în decembrie 2008, şomajul a ajuns la 4,4% şi a început anul 2009 cu 4,9% în ianuarie. În luna iulie a anului trecut, rata şomajului ajunsese deja la 6,3%, iar în decembrie la 7,8%. Şomajul a continuat sǎ creascǎ şi în acest an, situându-se la 8,3% în februarie, comparativ cu 8,1% în ianuarie 2010 şi, respectiv, 5,3% în februarie 2009. La nivel european, rata şomajului a fost în ianuarie de 9,5%, aceeaşi ca în decembrie 2009 şi cu 1,5% mai mare decât în ianuarie 2009. În zona Euro, rata şomajului a fost în prima lunǎ a anului de 9,9%, de asemenea constantǎ comparativ cu luna precedentǎ, însǎ cu 1,4% mai mare decât în ianuarie 2009. In SUA, rata şomajului a rǎmas constantǎ în februarie, comparativ cu ianuarie 2010 (9,7%).

“Sigur cǎ rata şomajului este foarte importantǎ ca procent în sine, dar şi mai importantǎ este tendinţa pe care o înregistreazǎ aceasta – creştere, stagnare sau scǎdere- şi, din aceastǎ perspectivǎ, evoluţia şomajului în România este îngrijorǎtoare, având în vedere cǎ sunt încǎ anunţate disponibilizǎri importante, la care se adaugǎ, desigur, concedierile din sectorul privat, despre care aflǎm doar când acestea se reflectǎ în statisticile oficiale”, spun analiştii X-Trade Brokers.

Dintre pârghiile aflate “la îndemâna” României pentru a opri scǎderea economicǎ şi creşterea şomajului, exporturile sunt extrem de afectate. “Aprecierea recentǎ a Leului a lovit puternic exportatorii; în plus, întrucât nu s-a datorat performanţelor economiei naţionale, ci unor infuzii de valutǎ, aceastǎ apreciere este periculoasǎ pentru moneda naţionalǎ în sensul unei volatilitǎţi crescute a acesteia, fiind oricând posibilǎ o evoluţie rapidǎ în sens invers, pe aceleaşi considerente care ţin strict de jocuri ale pieţei valutare. Evident, ne aşteptǎm ca BNR sǎ intervinǎ dacǎ o astfel de situaţie o sǎ aparǎ şi sǎ mai tempereze oscilǎţile”, a precizat Victor Safta.

Nici investiţiile strǎine directe nu stau mai bine: în ianuarie, acestea au scǎzut cu 67% faţǎ de aceeaşi lunǎ a anului trecut. În ceea ce priveşte finanţarea sectorului privat, companiile se lovesc de greutatea garanţiilor pe care trebuie sǎ le ofere şi de dobânzile încǎ destul de ridicate. “Majoritatea mǎsurilor anti-crizǎ aplicate în România s-au axat pe cheltuieli: scǎderea cheltuielilor statului- în general prin disponibilizǎri- şi… creşterea cheltuielilor companiilor, prin diferite modificǎri ale regimului fiscal…

Oricum, axarea pe cheltuieli în detrimentul perspectivei veniturilor este o politicǎ << de salvamar>>. Pentru o redresare economicǎ stabilǎ, atenţia trebuie îndreptatǎ asupra creşterii veniturilor: sectorul privat existent trebuie susţinut mai mult decât oricând, trebuie stimulate noi investiţii în industrii competitive la nivel european, iar moneda naţionalǎ trebuie sǎ reflecte pe cât posibil realitatea economicǎ”, a arǎtat Victor Safta.

Unii au citit și asta: