Nu este drept să povesteşti o carte celui care vrea să o citească. E ca atunci când, aflat la cinematograf, o să auzi din spate: „La final, el o să moară”.
Pentru cei care nu au participat la lansarea cărţii „40 de zile”, scrisă de (încă) tânăra Chris Simion, nu pot avea decât un singur mesaj: „Citiţi cartea, şi poate veţi înţelege din ea mai mult decât am făcut-o eu şi poate o să vă placă mai mult decât aş putea eu să povestesc.”
Pentru că este o carte care se citeşte (Atenţie, clişeu!)… cu SUFLETUL. Adevărul este că nici nu ai cum să explici altfel experienţa „40 de zile”. Pentru că astfel de cărţi nu prea se scriu. Chris Simion a scris-o. În 40 de zile. Cât să ne imaginăm că avem de a face cu o scriitură superficială, sau, din contră, să descoperim că a putut-o face repede pentru că nu a scris-o ea. Şi-a lăsat sufletul să se aşeze la masă şi să zgârie, pe foaie, rânduri încâlcite ca viaţa. Din când în când s-a oprit ca să înmoaie vârful peniţei în inimă şi să scrie mai departe. Vreme de 40 de zile. Un număr iniţiatic, deloc rodul hazardului.
Joi, 26 martie,a fost norocul cititorilor din Călăraşi să aibă întâlnire cu Chris Simion, o „puştoaică” trecută prin viaţă, cu codiţe împletite, vorbă lină şi lipici la public. Şi, mai ales, cu nouă cărţi scrise până acum.
Romanul “40 de zile” este un joc al introspectiei si al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în deruta existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate.
Chris Simion s-a născut pe 20 august 1977, în Bucureşti. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ – Bucureşti, secţia teatrologie, în 2000, şi secţia regie teatru în 2005.
Prima carte – Dragostea nu moare. O concluzie la 16 ani i-a fost publicată în 1994, autoarea fiind numită de criticul George Pruteanu „un fel de pui de Cioran în fustă lungă şi neagră“. La 17 ani i se publica Dogmatica fericirii. Alte titluri publicate: Disperarea de a fi (1996); De ce nu suntem ceea ce putem fi? (1997); Spovedania unui condamnat (1998/2000); În fiecare zi, Dumnezeu se roagă la mine (2002), Ce ne spunem când nu ne vorbim (Editura Trei, 2010).
Din 2009, Chris Simion este membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Cartea poate fi comandată dacă daţi click aici.