infomuntenia.ro
Adicţia de jocurile video este un subiect dezbătut de cel puţin două decenii. Deși centrele de tratare a acestei dependenţe s-au înmulţit odată cu numărul specialiștilor care au demonstrat prin studii că jocurile video pot crea dependenţe similare abuzului de substanţe, lumea academică nu ajunsese la un consens. Până acum.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a inclus această tulburare în cea mai recentă ediţie a Clasificării Internaţionale a Maladiilor (CIM), cel mai cunoscut sistem mondial de clasificare a diagnozelor din medicină, care atribuie coduri pentru clasificarea bolilor și a unei mari varietăţi de semne și simptome. CIM este folosit în toată lumea ca un ghid pentru înregistrarea sistematizată, analiză, interpretare şi comparare a datelor privind mortalitatea şi morbiditatea, obţinute de diferite state sau regiuni şi în timp diferit.
CIM 11 tocmai a fost publicat pe 18 iunie și integrează dependenţa de jocuri video în cadrul tulburărilor de comportament adictiv. Clasificarea include și jocurile online și cele offline și explică foarte clar ce condiţii trebuie îndeplinite pentru un astfel de diagnostic.
În primul rând, trebuie luate în calcul frecvenţa, intensitatea și durata episoadelor de gaming. Tiparul nu trebuie să fie liniar, poate fi și episodic, dar trebuie să fie recurent pe o perioadă de cel puţin 12 luni, atenţionează CMI.
În al doilea rând, acest comportament trebuie să fie destul de sever încât să interfereze cu interesele și activităţile de zi cu zi, cu efecte negative clare pe plan social și ocupaţional. În al treilea rând, tiparul trebuie să continue sau chiar să se agraveze în ciuda consecinţelor negative de la punctul 2.
Per total, aceste caracteristici sunt foarte similare celor care determină un diagnostic pentru adicţia de substanţe sau de jocuri de noroc, explică dr. Vladimir Poznyak, membru al comitetului OMS care a propus introducerea noului diagnostic.
Iar tratamentul este bazat pe principiile și metodele terapiei cognitive-comportamentale, o formă de psihoterapie integrativă care se bazează pe teoria conform căreia există o relaţie de reciprocitate între procesele cognitive (ceea ce gândim), emoţii (ceea ce simţim) şi comportamente și care ajută pacientul să identifice, să întrebe și să schimbe gândurile, atitudinile, credinţele și presupunerile legate de problemele emoţionale și comportamentale faţă de anumite situaţii-problemă.
Atacurile de panică și anxietate, depresia, problemele cu drogurile sau alcoolul, problemele de comportament alimentar sunt câteva dintre problemele pentru care acest tip de terapie și-a arătat utilitatea.
Citește mai mult: https://semneletimpului.ro/
