Ce cărți citim în această vară? Recomandări pentru adolescenți și nu numai

Într-un articol scris pe https://www.edupedu.ro/, Ștefan Lefter, elev în clasa a XI-a, are câteva recomandări de cărți ce pot fi citite atât de adolescenți, cât și de către adulți.

Timpul ne dovedește și încă dintotdeauna ne-a dovedit cât este de scurt. Ne este atât de scurt, încât „niciodată nu avem timp destul pentru literatură și în general pentru ceea ce contează cu adevărat”. Așa cum frumos m-a îndrumat doamna profesoară Genoveva Cerchez, să nu stăm pe loc sub nicio formă și să o credem pe cuvânt.
Vreau să vă prezint aici câteva cărți bune nu care să umple timpul (urăsc această formulare, nici nu are de ce să existe pentru cititori avizați), ci unele care să ne atemporalizeze. Nu sunt cărți din programa de Bacalaureat, acelea se știu și se găsesc în programă.

(Ca o paranteză, cărțile de bac nu sunt „rele”, așa cum tot sunt murdărite, ci sunt cărți emblemă pentru literatura noastră, cu modele de viață și de condiție. E normal să nu ne placă o carte, dar trebuie să ne argumentăm opinia. A, da. Și trebuie să fie citită cartea. Asta rămâne pentru altă discuție.)

Sunt cărți, zic eu, care sigur vă vor trage în lumea lor și care vor fi pe cel puțin unul dintre gusturile voastre.

„Minunata lume nouă” de Aldous Huxley
Dacă în „1984” se vorbește despre dictatura estică, Huxley vorbește despre dictatura fericirii și a comodității, un deziderat în totalitate aparținând regimurilor democratice vestice.

Sistemul își asigură existența nu prin represiunea fizică, ci prin mutilarea spiritului și condiționarea conștiinței. Dacă la Orwell, instinctul este interzis, la Huxley instinctul este nu doar acceptat, ci împins până la paroxism.

Bernard este un bărbat care trăiește în minunata lume nouă, o societate perfect previzibilă, din care nefericirea a fost eliminată, laolaltă însă cu o mulțime de alte lucruri. Societatea din romanul lui Huxley e construită, valorificând cele mai complexe descoperiri științifice și inginerești, aplicate la scală largă: e o societate unitară care a renunțat la modelul de concepție și creștere familial (dată fiind inegalitatea distribuției de resurse și intervenții educaționale într-un asemenea model) – oamenii sunt concepuți și dezvoltați în eprubete, nu au părinți, sub atenta supraveghere a personalului pregătit, sunt condiționați pentru tipul de existență pe care urmează să-l ducă, în funcție de importanța rolului în administrarea societății: folosind distribuții hormonale și nutritive diferite încă din primele săptămâni de viață, oamenii sunt ierarhizați biologic pentru a fundamenta și a legitima ierarhia socială ulterioară în mai multe clase: alfa, beta, delta, epsilon.

După cum spuneam la început, Minunata lume nouă, privită din punctul de vedere al cititorului contemporan, veți vedea că nu mai este o distopie, ci doar o extensie exagerată a moravurilor noastre.

„Povestea Mea”, de Michelle Obama
“Povestea mea” e o călătorie prin viață, o poveste despre șanse și oportunități, despre vulnerabilitățile negrilor, despre acel controversat și atât de cunoscut vis american devenit realitate.

Pentru Michelle, totul este posibil și ne va demonstra asta de-a lungul anilor, într-o serie de momente și întâmplări. Ambiția și determinarea ei o vor purta pe cele mai înalte trepte ale succesului, prin locuri și funcții în care, aparent, persoanelor de culoare nu le este locul.

Născută în South Shore, un cartier al orașului Chicago, Michelle Robinson crește într-o căsuță cochetă unde învață să prețuiască până și cele mai mici lucruri. Ambițioasă și curajoasă, Michelle se formează într-un mediu armonios.

Aceasta îl admiră pe fratele ei și vrea mereu să arate că poate mai mult. Părinții ei pun foarte mare accent pe educație, astfel că Michelle urmează studiile la cel mai bun colegiu din Chicago. Determinarea o poartă spre cele mai înalte trepte ale succesului, ocupând funcții înalte la companii mari de avocatură, unde îl va întâlni pe viitorul ei soț, Barack Obama. Deși sunt două caractere destul de diferite, soții Obama reușesc să mențină un echilibru în viața lor. Michelle nu-și prezintă viața ca fiind perfectă și nu se ferește să arate că orice cuplu întâmpină probleme. Campania electorală nu este ușoară, așa cum nici îndatoririle ei de primă doamnă nu sunt simple, dar Michelle Obama demonstrează că este o femeie puternică, care reușește totodată să fie o mamă și o soție iubitoare.

Autobiografia lui Michelle Obama este o carte despre emoție, modestie și frumusețe. Aflăm multe lucruri „din culisele” vieții celor două personaje politice îndrăgite de întreaga lume, unele frumoase, altele triste. Ne impresionează simplitatea pe care o are Michelle Obama și dorința ei de a face lucrurile cât mai bine, chiar dacă acest lucru pare imposibil uneori.

„Romanul adolescentului miop”, de Mircea Eliade
Cred că „Romanul adolescentului miop” este o carte de citit, evident, în adolescență. E o carte despre adolescență, despre sufletul adolescentului, pentru sufletul adolescentului, care te face să te simți înțeles și îți spune că nu ești singur.

Citită la maturitate poate că aduce nostalgia și amintirile dramelor adolescentine, însă în copilărie? Sincer, chiar trecând peste unele capitole care nu-mi par prea potrivite ca lectură pentru cei mici, nu cred că un copil ar putea să înțeleagă cartea, din simplul motiv că nu a apucat să treacă încă prin adolescență, iar nu toate lucrurile se pot învăța sau înțelege din cărți, unele lucruri cer să fie trăite. Mie mi-a fost recomandată pe lista de lecturi din clasa a VI-a 😊.

Citește mai mult: https://www.edupedu.ro

Unii au citit și asta: