LIFESTYLE

Ce trebuie să ştim, pentru a ne menţine ficatul sănătos

Cei mai mulți dintre noi cunosc clișeul conform căruia ficatul este un organ care se regenerează.

Și cam atât!

Din acest motiv foarte mulți pacienți ajung să fie diagnosticați prea târziu cu un cancer de ficat, boală serioasă care vine uneori pe tăcute, cu incidență mult mai crescută în România decât în celelalte țări europene.

De multe ori pacientul nu se prezintă la medic pentru că nu consideră că o ușoară oboseală, indispoziție sau scădere ponderală sunt simptome demne de luat în seamă. Din nefericire, investigațiile de laborator pot să indice o boală avansată, incurabilă a ficatului.

Pentru a obține cele mai bune lămuriri în această privință, ne-am adresat unui specialist iubit și respectat de către pacienți, prof.univ.dr. Ștefan Sorin Aramă de la Centrul Medical Neolife, cu competențe în endoscopia digestivă.

Amplul interviul care urmează răspunde multor întrebări legate de cancerul de ficat și patologia acestuia, dar conține și un ghidaj referitor la stilul de viață și testele recomandate.

Ce teste trebuie făcute și cu ce frecvență, pentru a ne asigura de sănătatea ficatului nostru?

Este recomandabil să facem un bilanț medical la interval de 1-2 ani, rețineți, chiar în absența unor semne sau simptome de boală!

Este bine-cunoscut faptul că orice suferință are o șansă mai bună de tratament când este depistată precoce. Pentru ficat, este bine să efectuăm periodic un set de probe biologice de rutină, cum ar fi: transaminaze, gama-GT, fosfataza alcalină, markeri de infecție virală, dar aș recomanda ca acestea să fie însoțite și de un minim de analize care nu privesc direct ficatul, cum ar fi hemoleucograma, glicemia, ureea, creatinina, VSH-ul.

De asemenea, măcar odată la 2-3 ani aş recomanda o ecografie abdominală sau abdomino-pelvină și dozarea unor markeri tumorali, printre care și alfa-fetoproteina, care crește în unele tumori hepatice.

Există alte afecțiuni care generează factori de risc pentru acest tip de cancer?

Da, carcinomul hepatocelular apare cel mai adesea pe fondul cirozei hepatice, indiferent de cauza acesteia. Pe lângă cirozele de cauză virală amintim și ciroza alcoolică sau cea indusă de depunerea de fier în exces.

În zonele calde din Africa și Asia alimentele pot fi contaminate cu niște mucegaiuri care conțin aflatoxina B1, o substanță cancerigenă pentru ficat.

Tipul de alimentație practicat poate genera o îmbolnăvire cronică a ficatului și riscul de cancer?

Știm cu toții că în ultimele decade omenirea se confruntă cu mari probleme în domeniul bolilor metabolice, în special cu dislipidemiile, obezitatea și diabetul. Aceste patologii se însoțesc de o încărcare grasă a ficatului, numită științific NAFLD, ”non-alcoholic fatty liver disease”. Se estimează că acestea afectează peste 20% din populația lumii! O parte dintre pacienții cu acest diagnostic pot evolua către ciroză, și de aici spre carcinom hepatocelular.

Cum menții sănătoasă și în parametrii corecți de funcționare această uzină vie a corpului?

Simplu de spus și ceva mai greu de îndeplinit: un regim de viață echilibrat, odihnă suficientă, alimentație echilibrată, fără pesticide, coloranți, conservanți, evitarea consumului de alcool, evitarea factorilor de risc pentru infecțiile cu VHB și VHC, tratarea imediată a acestor infecții dacă ele există, evitarea abuzului de medicamente.

Ficatul bolnav poate afecta și sănătatea sistemul digestiv?

Desigur, pentru că ficatul este într-o legătură strânsă cu tubul digestiv. Ficatul produce secreția biliară, care ajunge în intestin și prin acțiunea sărurilor biliare ajută la absorbția din intestin în sânge a lipidelor și unor vitamine: A, D, E și K. Pe de altă parte, sângele venos care pleacă de la intestin, transportând substanțele absorbite, ajunge mai întâi la ficat, prin vena portă. O boală gravă a ficatului blochează microcirculația intestinului și afectează absorbția principiilor alimentare.

Ficatul este singurul organ al corpului omenesc căruia i s-a ridicat, în semn de omagiu, un monument în Spania, pentru că are o capacitate de regenerare fantastică. Și atunci, cum de reușim să-l îmbolnăvim și să-l facem să cedeze? Când începem să-i facem un rău ireversibil?

Ficatul poate fi afectat în mod acut sau cronic. Dacă într-o afectare acută putem stabili cu oarecare precizie momentul de debut al bolii, atunci când este vorba de o afecțiune cronică momentul inițial al agresiunii nu se poate stabili cu exactitate.

Într-adevăr, ficatul are o mare capacitate de regenerare. Din acest motiv sunt dese cazurile în care pacientul nu se prezintă la medic pentru că nu îl supără nimic sau are niște semne sau simptome nespecifice: ușoară oboseală, indispoziție, scădere ponderală. Dacă manifestările se agravează și pacientul este consultat, investigațiile de laborator pot să indice o boală avansată, incurabilă.

Ficatul dă semne evidente de incapacitate de a-și îndeplini funcțiile doar atunci când țesutul lui este distrus în proporție de peste 80%.

Multe persoane se plâng că au ”ficatul mărit”, fapt cauzat de stres și muncă prelungită. De fapt, de unde apare acest disconfort și cum trebuie acționat?

De multe ori simptomele abdominale pot să inducă în eroare. Senzațiile culese de receptorii organelor abdominale urmează niște circuite nervoase diferite față de senzațiile culese de la nivelul pielii și mușchilor. Se întâmplă ca o senzație de durere resimțită într-o regiune a organismului să fie generată de o leziune în cu totul altă parte, de exemplu o suferință de vezică biliară produce o durere în umărul drept.

Spun aceste lucruri pentru ca pacienții să înțeleagă că interpretarea corectă a unor semne și simptome trebuie făcută de către medic. În cazul nostru, senzația de ficat mărit și tensiune/durere sub coaste în dreapta pot să fie de fapt manifestarea unor gaze adunate în flexura colonului drept. De aceea este importantă examinarea pacientului de către medic, completată de obicei cu analize de laborator.

Să revenim la stres și munca prelungită care de multe ori ne fac să ajungem acasă seara, obosiți, surmenați și flămânzi. Păi ce facem? Ne așezăm la masă, uneori singura masă din zi, sau oricum cea mai importantă, mâncăm lacom și în cantități mari, de multe ori încercând să uităm de încordarea zilei, notele copiilor și toanele șefului, cu un pahar de vin… în plus.

Senzațiile de greutate în abdomen și de disconfort după o masă bogată pot fi provocate de stomacul prea plin, de ficatul încărcat gras, de o golire mai lentă a vezicii biliare, de o discretă insuficiență enzimatică a pancreasului.

Citeşte mai mult: http://aquiahora.ro/

cofetaria-calarasi-h
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ten + 11 =

To Top