Chef de muncă în Călăraşi: cu picamerul de la ora 6,38. Dimineaţa.

Avea dreptate cine spunea: „în România nu te poţi plictisi”. Asta e ţara în care găseşti, zilnic, motive de a te cruci de minunăţia de loc în care ţi-a fost dat să locuieşti.

Cruci multe şi-au făcut şi credincioşii de pe str. Macului şi str. Victoriei, ceilalţi limitându-se la înjurături de dumnezei şi sfinţi mai mici din administraţie… când, vineri, 16 noiembrie, la ora 6,38 (da, dimineaţa), un picamer s-a apucat să dea deşteptarea în cartier.

Oraşul s-a bucurat să vadă că administraţia locală a început să modernizez sistemul de canalizare, dar lucrările se desfăşoară în inconfundabilul stil autohton, românesc.

Vineri dimineaţa, muncitorii au venit cu picamerul să spargă o porţiune de pe str. Macului, în apropiere de intersecţia cu str. Victoriei. Ora 6,38 a rămas întipărită în memoria multor cetăţeni care n-au avut hărnicia ori prezenţa de spirit să se fi trezit mai devreme.

Întrebaţi de noi, muncitorii au refuzat să spună care este firma, executantă a lucrărilor, care i-a trimis să se apuce de spart străzi la aşa oră matinală. Au ridicat din umeri şi au spus: „Ce, parcă noi nu ne dăm seama ce oră e asta? Dar ne-a trimis primarul şi viceprimarul, să ne apucăm de treabă.”

Am zis să nu fim nesimţiţi să trezim omul la ore nepotrivite: Am aşteptat să se facă fix ora 7. L-am sunat pe primarul Daniel Drăgulin, care s-a bucurat să primească felicitările oamenilor din zonă, care i-au mulţumit pentru avântul gospodăresc al noii administraţii. Edilul s-a mirat şi el de ora la care muncitorii s-au apucat să dea cu picamerul în cartier: „Ăştia sunt nebuni. Cum să-i trimit eu să se apuce de spart betoane la ora asta?! Nu i-am trimis eu, am să verific să văd cine i-a trimis la ora asta”.

Chestionat în legătură cu ora nepotrivită de spart şoseaua cu picamerul, unul dintre muncitori ne-a servit un argument care s-a dorit imbatabil: „Dar dacă era o avarie?!”

Corect, dar lucrările se desfăşoară în stilul: azi săpăm un şant, două zile nu mai dăm pe acolo, venim şi ne apucăm de pus ţeava, astupăm jumătate de şant şi mai trec trei zile fără să se lucreze nimic în şantierul deschis. Stil românesc. Nu-l schimbăm?

Unii au citit și asta: