infomuntenia.ro
– Ce mai face Doru Ioan Tărăcilă? A început să-şi scrie memoriile?
– Nu. În primul rând munceşte. Fac ceea ce am făcut de-o viaţă. Respectiv mi-am deschis cabinet de avocatură. Sper să am şi sănătate şi clienţi. De scris memoriile… asta după vreo 5 ani. Este adevărat că deocamdată îmi aşez gândurile, pentru că practic, în ultima perioadă aş spune că mesajele care vin din diverse zone sunt preponderent negative. Tocmai de aceea încerc să nu mă încarc cu energie negativă, pentru că este iarnă nu numai afară, ci şi în sufletele noastre.
– Aţi fost preşedinte al organizaţiei judeţene PSD, aţi lăsat la un moment dat munca de partid pentru a ocupa o funcţie de înalt funcţionar public, cea de prefect. Care a fost raţiunea pentru care aţi lăsat funcţiile politice şi munca de partid pentru a vă duce funcţionar la stat?
– Sunt două argumente importante pe care le-am avut în vedere la data respectivă. În primul rând, aşa cum am spus, după pierderea alegerilor de PSD, eu mi-am asumat în totalitate răspunderea eşecului înregistrat în judeţul Călăraşi şi am spus că sunt dispus oricând să pun la dispoziţie mandatul de preşedinte al organizaţiei pe care îl aveam. De ce am pierdut la Călăraşi? Sunt multe de spus. Poate că am rămas un om învechit care nu am reuşit să mă adaptez timpurilor moderne. Eu am făcut politică cu inima şi cu mintea…
În ultima perioadă se face politică cu sacoşa. Sau cu portofelul. În ceea ce mă priveşte, nu accept să fac acest tip de politică şi nu mă voi implica în nici un fel în a coordona o astfel de activitate Un al doilea argument: făcându-mi o analiză, am ajuns la concluzia că prezenţa mea în fruntea Prefecturii, aşa cum am spus-o ca PSD-ist, prin nominalizare politică şi nu datorită competenţei mele profesionale pe care bănuiesc că în cei 30 de ani de profesie şi 30 de ani de parlament, aş putea spune că o am în materie de administraţie publică, am considerat că fiind PSD-istul care a acces spre cea mai înaltă funcţie administrativă în judeţ, voi reuşi să refac o echipă puternică şi mai ales să refac în cadrul echipei ceea ce lipseşte în prezent, respectiv solidaritatea şi spiritul de echipă. Pentru că, în definitiv, în politică, bătăliile sunt comune şi nu sunt personale.
– Îndepărtându-vă oarecum de viaţa politică din cadrul organizaţiei PSD, apreciaţi, chiar şi într-o mică măsură, ca fiind o eroare părăsirea vieţii de partid şi îndreptarea către Prefectură?
– Nu cred. Şi argumentez asta spunând că în primul rând eu nu cred că sunt de neînlocuit. Eu cred că pe de o parte colegii mei, pe de altă parte organizaţia, ar trebui să fie capabilă să meargă pe propriile picioare, în sensul că nimeni nu este de neînlocuit. În al doilea rând, eu sunt convins că în afara generaţiei mele, din care noi suntem puţinii PSD-işti activi la nivel de decizie, respectiv cei care se duc spre apusul carierei, în momentul de faţă există în PSD Călăraşi o generaţie a celor în jurul a 40 de ani care pot oricând să facă parte din echipa de conducere şi chiar să fie în fruntea ei.. În al treilea rând, eu cred că experienţa acumulată de mine – de viaţă, de profesie, de Parlament şi de politică – este absolut utilă fiecăruia dintre ei.
– Aţi fost ministru de interne, vicepreşedinte al Senatului, partidul dumneavoastră a fost mulţi ani la putere. Vă reproşaţi ceva în raport cu judeţul Călăraşi vizavi de ceea ce aţi fi putut să faceţi când eraţi la putere şi nu aţi făcut?
– Sigur că da. Îmi reproşez că n-am găsit în jurul meu oameni pe care să-i du spre Bucureşti. Pentru că, în definitiv, ne convine sau nu, soarele nu răsare de la Călăraşi, ci de la Bucureşti. Acest lucru nu l-am făcut. Nu pentru că n-am vrut, ci pentru că, efectiv, n-am găsit oamenii care să se bată, de la egal, cu profesioniştii propuşi de alte organizaţii PSD pentru diverse funcţii. Deşi am făcut, în timp, multe propuneri. Am fost mâhnit, în cei 20 de ani în care am fost în prim-planul politicii, nu numai în judeţ, ci în plan naţional, atunci când acţiuni pe care eu le-am apreciat bune şi corecte pentru judeţ, erau hulite acasă.
Vă reamintesc numai zbaterea noastră privind nefalimentarea cabinetului siderurgic. De altfel, la acea dată, sprijinul din partea mea şi a PSD a fost total, dar foarte mulţi oameni se întrebau dacă acest sprijin a fost dezinteresat sau, dimpotrivă, “interesat”. Ceea ce este o prostie. Pentru că era vorba de o societate exclusiv de stat. Apoi, sigur, realizările sau nerealizările din judeţul Călăraşi se raportează la posibilităţile existente în bugetul naţional. Pentru că, dorinţa, în ceea ce priveşte dezvoltarea sau refacerea comunităţilor locale este una şi ea se manifestă de către primari pe de altă parte, însă, în cei 20 de ani, bugetul naţional a traversat perioade extrem de delicate. Să nu uităm că până în anul 2000 aproape toate fondurile alocate comunităţilor locale erau în general reduse şi fiecare primar se bucura în momentul în care primea o sumă modică de 1, 2 sau 3 miliarde. În prezent, sumele acestea sunt ridicole, pentru că numai atunci când gândeşti să faci un proiect într-o comună mare îţi trebuie zeci de miliarde. Regretul vine din ceea ce nu am putut să fac.
– Aţi amintit la un moment dat că la Călăraşi rezultatele alegerilor pentru Preşedinţie s-au datorat şi sacoşelor de bani cu care a venit Oana Mizil. Aţi spus că nu s-a inventat funcţia de trimis special al cuiva. Care este problema dumneavoastră cu Oana Mizil?
– În primul rând nu am o problemă cu mine, în al doilea rând, nu pot să am o problemă cu o femeie şi în al treilea rând, eu chiar cred în politică, în politică curată, într-o politică pe care oamenii o fac cu sufletul, iar mintea nu face altceva decât să aducă argumente în susţinerea candidaturilor, oamenilor sau proiectelor politice. De aceea, în momentul în care colegii mei se îmbătau cu apă rece că au câştigat alegerile, atunci când vorbim de alegeri prezidenţiale, ele se câştigă sau se pierd la nivel naţional.
Pentru că noi puteam să avem la Călăraşi un scor de 100% şi noi tot in situaţia jalnică de astăzi am fi fost. Se îmbătau cu apă rece, pentru că ei se raportau la alegerile parlamentare pe care noi le-am pierdut în judeţ, şi nu se raportau la alegerile prezidenţiale din anul 2004, pe care noi le-am câştigat în judeţ la acea dată cu peste 55%. Diferenţa de voturi obţinută de Năstase faţă de Geoană este de doar 30.000. Aceasta este doar prima chestiune şi nu doresc să-i pun la punct pe colegii care, aşa cum spuneam, se îmbătau cu apă rece. În al doilea rând, voturile se obţin în diverse moduri. Ei ştiu că am luat pe parcursul a 20 de ani voturi muncind enorm de mult, cu mâna de PSD-işti care au rămas fideli şi care nu au fugit aşa cum s-a întâmplat în 20 de ani spre putere, atunci când am trecut în opoziţie şi cu primarii care au rămas fideli şi cu activiştii de partid. Nu spun că nu am fi putut să încălcăm legea, oferind diverse cadouri sau sume de bani. Sigur că lucruri necurate poate să facă oricine.
Dar având un cult al legii, niciodată nu am acceptat, cel puţin să gândesc, în a cumpăra pe cineva să fie de partea mea. În ceea ce mă priveşte, dacă nu eşti cu trupul şi cu sufletul alături de mine, ca PSD-ist, eu nu te consider un duşman, dar te consider un om pe care nu pot să mă bazez. Nu cred că trebuie să decontezi cuiva benzina pe care o pune în maşină, eventual să îi plăteşti ziua, sau şi mai mult decât atât, să îi oferi un cadou pentru a participa într-o echipă în campania electorală. De aceea, modalitatea aleasă în toamna anului trecut mi se pare absolut greşită, pentru că denaturează sensul şi scopul politicii de partid. Pentru că partidul este una iar sacoşa este alta. Tocmai de aceea, atunci când am avut ocazia, pentru că, de regulă, nu s-au prea ţinut şedinţe la Călăraşi, şi lucrul acesta m-a deranjat cel mai tare, nu în sensul că aş fi eu un şedinţoman, ci pentru că, eu ştiu că atunci când eşti într-o colectivitate, deciziile, pentru a fi respectate, trebuie luate în comun, trebuie asumate şi nu rezolvate pe sub masă sau aranjate la restaurant.
Le-am spus colegilor că, în definitiv, toamna trecută, zbaterea noastră a celor câtorva sute de PSD-işti care au alergat în judeţul Călăraşi, motiv pentru care ei merită felicitări, şi cei care au condus dar şi cei care s-au implicat în mod direct, nu au pus nici o cărămidă la temelia PSD-ului judeţean sau al organizaţiilor locale, pentru că scopul politicii a fost denaturat prin modul în care a fost organizată, condusă şi mai ales realizată campania electorală. Deci, pentru mine este trist că după ce s-a terminat campania, acum în Ianuarie – Februarie 2010 nu putem să spunem, am avut acest cor electoral iar din cei care ne-au votat, s-au înscris în PSD 10 oameni. Acest fapt este grav. Şi atunci mă întreb oare a meritat acest efortul financiar care a fost făcut de către PSD, prin persoane interpuse, desigur, pentru că, banii trebuie să vină de undeva, pentru susţinerea campaniei în judeţ? Sau totul a fost de faţadă, pentru a arăta în ochii localnicilor sau în ochii centrului, că putem fi şi altfel.
– Aţi spus că nu aveţi o problemă cu Oana Mizil. Şi totuşi v-aţi raportat la Oana Mizil când aţi declarat că nu veţi candida pentru preşedinţia organizaţiei judeţene dacă va candida Oana Mizil…
– Nici nu te las să termini. Pe mine mă deranjează extrem de mult obrăznicia. Iar în momentul în care cineva a venit paraşutat pe o funcţie inexistentă în statutul PSD, ci adus de mână sau trimis de cineva la Călăraşi, m-a deranjat obrăznicia persoanei în cauză, care, constatând că, în definitiv, există diverse fricţiuni în cadrul organizaţiei judeţene, fricţiuni care înseamnă dorinţa firească, şi din partea lui Muşat şi din partea lui Deculescu sau Meseşeanu sau din partea altor colegi de-ai noştri, să acceadă la funcţii de conducere, cineva vine, îi pune pe toţi la colţ, pe coji de nucă şi le spune: ştiţi, voi nu aveţi bani ca să conduceţi o organizaţie.
Sigur că reacţia mea nu putea să fie altfel, decât să le atrag atenţia că partidul nu este un SRL cu acţionar unic, şi ca cel care pune banii, şi cântă. Dimpotrivă, în partid, aşa este democraţia, există o regulă a majorităţii şi mai ales a deciziilor transparente. Pentru că, în definitiv, noi nu conducem cei 100 sau 1000 sau 10 000 de PSD-işti care sunt în judeţul Călăraşi, ci încercăm să conducem judeţul. Iar judeţul nu se poate conduce decât transparent, asumându-ţi şi greşelile dar şi deciziile pe care le iei, şi nu făcând jocuri de culise. Aş spune un termen mai urât – m-a scârbit când am aflat că la cârciumă sau pe ascuns, câteva persoane făceau jocurile la un nivel extrem de murdar, la sensul că începuseră să gândească cine poate fi numit în funcţii diverse de la deconcentrate până la Prefectură şi care sunt sumele care trebuie să fie plătite.
Este ceva de domeniul grotescului. În felul acesta, lupta politică nu a fost dusă în mocirlă, ci total înlăturată iar partidul a fost privatizat. Iar dacă acest nume era Oana Mizil, în ceea ce mă priveşte nu am nici o reţinere să-i spun, şi nu am nici o reţinere să-i spun nici dacă ar fi fost Mircea Geoană.
– Cum priviţi ultimele mişcări de pe scena politică locală, deşi o mare parte s-a petrecut în alte localităţi decât Călăraşiul – mă refer la excluderea din PNL a lui Nicolae Dragu şi la demisiile celor doi parlamentari, unul PNL, Vasile Nedelcu, iar celălalt fost coleg al dvs, deputatul PSD, Ioan Damian.
– Este un răspuns greu de formulat. Dar, plecând de la experienţa pe care o am, pot spune că, de regulă, după ce au loc alegeri de alt tip şi se creează o anumită majoritate în parlament sau în legătură cu susţinerea unui executiv, foarte mulţi din cei care fac politică se reorientează. Şi ceea ce este trist, este că se reorientează spre putere. Pentru că, în definitiv, nu cred că pe cineva atrage munca în opoziţie, care înseamnă o serie de privaţiuni. Nu atât personale, cât mai ales în exercitarea mandatului, în sensul că mijloacele puse la dispoziţie unui parlamentar din opoziţie sunt cu totul diferite faţă de cele ale unui parlamentar care este la putere.
Şi mă refer în principal, la sprijinul pe care l-ar putea acorda autorităţilor locale, primarilor. De aceea, aş separa lucrurile. În primul rând, o chestiune de principiu, astfel de zbateri se regăsesc în toate partidele: şi la PSD şi la PNL şi chiar şi la PDL. Cel puţin la nivel central; dacă la nivel local nu există o anumită presiune, deşi ei cred că au presiunea nominalizărilor pe funţii pe diverse deconcentrate mai ales că nominalizările precedente s-au făcut în mod greşit, pe ordonanţe declarate neconstituţionale.
De aceea, poziţia, în politică, fie că este vorba de PNL sau de PSD, cu referire directă, fie la Dragu, fie la Nedelcu, fie la Damian, ar trebui sau ar putea găsi un răspuns în condiţiile în care am reuşi să identificăm resorturile interne ale deciziilor personale. Pentru că, dacă în cea ce-l priveşte pe actualul primar Dragu, decizia este a partidului de a-l exclude, şi ea se fundamentează pe o chestiune absolut firească, nefirescul provine din atitudinea primarului Dragu de a susţine un alt candidat decât cel al partidului, de la adversar. Practic el a trecut acea linie imaginară de demarcaţie între cele două fronturi, iar în ziua votului sau chiar cu o lună înainte, liberalii s-au trezit cu primarul de municipiu în tabăra adversă, fiindu-le potrivnici prin susţinerea afişată public de câtre acesta. În ceea ce-l priveşte pe Nedelcu nu-mi este clar de ce a plecat din partid.
Înclin să cred spre ceea ce a spus media locală, chiar dacă este adversarul care m-a bătut în alegeri, deci n-am de ce să-l acuz mai mult decât aţi făcut-o voi, în sensul că trecerea a fost mercantilă, bazată pe o serie de avantaje obţinute pentru el sau pentru familie. În problema colegului Damian, lucrurile sunt mai complicate. Sigur că unii sunt tentaţi să spună că a venit de la PDL acum 10 – 15 ani, a stat şi el, a mâncat sandvişuri când eram în opoziţie în PSD, apoi a mâncat friptura când am fost la putere iar acum practica fugit din gerul de afară spre putere, în sensul ca în acest mandat să realizeze câteva lucruri. Am avut două discuţii cu el – o discuţie telefonică a doua zi după ce am aflat de la televiziuni că ar fi plecat din PSD iar peste o zi am avut o discuţie la partid, pentru că el a încercat o anumită clarificare în ceea ce îl priveşte, mai ales în a-şi prezenta propria motivaţie în legătură cu abandonul politic la care s-a expus. Păcat că nu am realizat nici până astăzi, de altfel cum nu am realizat în 5 luni de zile, o şedinţă serioasă la nivelul PSD-ului judeţean. Fie o delegaţie permanentă, fie un comitet executiv.
Pentru că, în definitiv, Damian a plecat din PSD. A plecat întorcând spatele unui electorat, pentru că el a candidat sub sigla PSD, pe zona respectivă avem cel puţin două treimi din localităţi cu primari din PSD; deci el a avut o susţinere masivă în zonă, chiar dacă mandatul a fost obţinut la redistribuire din partea colegilor noştri de partid. De aceea, obligaţiile fiecăruia care candidează sub sigla unui partid sunt multiple şi ele vizează în principal nu numai partidul dar şi oamenii care te-au ajutat. Cred că această discuţie el dorea să o aibă la partid. Sigur, eu nici nu îl apăr, nici nu îl acuz în acest moment pe Ninel Damian, dar încerc eu să mă clarific dacă desemnarea în cadrul PSD-ului a fost corectă, dacă modul în care el s-a implicat în campanie şi colegii s-au implicat alături de el pentru obţinerea mandatului este corect şi dacă motivaţia pe care încearcă să o spună este corectă sau nu.
Sunt foarte multe lucruri de discutat. Pentru că, vrem-nu-vrem, o să vină ziua în care să încercăm să identificăm în acest tânăr PSD-ist care este Oana Mizil principala vină a tuturor relelor de la noi din judeţ. Cred că ar fi o prostie şi o greşeală. Dar din ceea ce ne spunea Ninel Damian la această întâlnire, nu mie, ci celor 7-8 colegi de partid care eram prezenţi, unii chiar vicepreşedinţi, încerca să arate că el munceşte în acest partid de foarte mulţi ani iar trimişii de la Bucureşti în frunte cu preşedintele partidului i-au întors spatele. Ceea ce nu se face. Mai ales că nu Ninel Damian era candidat, ci era Mircea Geoană candidat. Şi atunci Mircea Geoană avea nevoie nu de un om la Călăraşi, care eventual să ne biciuiască şi să ne pună la treabă, ci avea nevoie de o armată care trebuia să le pună la dispoziţia lui tot ceea ce era necesar pentru a câştiga.
– Că veni vorba de Mircea Geoană. De ce nu ar mai trebui să fie ales preşedinte la conducerea PSD, că ne apropiem de data Congresului?
– Mircea Geoană este un om deosebit. Faţă de colegii mei de la Călăraşi, dar şi faţă de mulţi de la Bucureşti, în cunosc foarte, foarte bine. El ştie foarte clar că atunci când a fost Congresul, delegaţia de la Călăraşi nu l-a votat pentru că eu am discutat cu ei, şi când vorbesc de mă refer la colegii din Biroul Permanent Naţional, la toate jocurile care s-au făcut în 2005 şi 2006. Şi atunci eu le-am spus clar că la Călăraşi, nu poţi să fii PSD-ist dacă nu ai un respect deosebit pentru Ion Iliescu şi că mandatul pe care îl avem noi de la Conferinţa judeţeană va fi acela de a-l vota pe Iliescu la conducerea partidului. Şi el ştie acest lucru. Lucru pe care i l-am spus direct că nu l-am votat.
Dar asta nu înseamnă că după anul 2005, în acel Parlament nu l-am ajutat ca el să exercite puterea pe care ar trebui să o exercite un preşedinte de partid, în sensul luării unor decizii corecte, identificării colegilor de partid din ţară – pentru că eu am răspuns de multe judeţe în cei 20 de ani – şi pe care el a reuşit să-i apropie. Aş spune că el a parcurs o sinusoidă extrem de interesantă. A crescut în partid. Nu reuşea să obţină acel electorat dur de 8 – 10 procente, care, din punctul meu de vedere era electoratul domnului Iliescu, care nu îl agrea pe Geoană, în momentul în care acesta, exact ca un copil năbădăios s-a răzvrătit împotriva părintelui, dar, în final, văzând poziţia preşedintelui de onoare Ion Iliescu faţă de Mircea Geoană, acesta a revenit la matcă şi l-a susţinut. Sentimentul meu este că a trăit şi că trăieşte o anumită sinusoidă iar pericolul pe care îl paşte este acela de a nu trata în mod serios puterea. Puterea se câştigă atunci când ţi-o dau oamenii şi puterea se pierde atunci când ţi-o iau oamenii.
Există cazuri în istorie şi în partidele politice, când politicieni de frunte şi respectiv preşedinţi se agaţă cu dinţii de putere, încercând să găsească tot felul de metode pentru a nu o pierde. Pentru că, din punctul meu de vedere, peste 5 ani, cel puţin aşa cum arată PSD-ul astăzi, MG era candidatul cel mai îndreptăţit să participe la competiţia electorală pentru preşedintele României. La acea dată avea o maturitate şi de putere, respectiv mandatul lui Năstase când a fost Ministru de Externe, avea un mandat lung de preşedinte, avea o bătălie dusă în campania prezidenţială. Pentru că în ceea ce-l priveşte pe Năstase sau alţi potenţiali candidaţi la preşedinţia României, sunt convins că timpul nu iartă, timpul este implacabil pentru toată lumea, iar ceea ce era posibil în 2009, nu mai e posibil în 2014 sau 2015.
Ultima chestiune legată de candidatură, candidatura în partid, aş spune că, de data aceasta, coaliţia care s-a făcut în jurul, nu ştiu dacă al PSD-ului sau al omului Mircea Geoană, a fost uriaşă. De la stânga la dreapta, practic, ne-am găsit la aceeaşi masă, prin intermediul televiziunilor, oameni care nu ar fi stat niciodată împreună: mă refer la cei de stânga-stânga care se regăsesc în PSD şi cei de dreapta, care se regăsesc în PNŢCD sau la Timişoara. Pe de altă parte, coaliţia media care s-a făcut în jurul candidatului nostru a fost uriaşă. Motiv pentru care eu, personal, nu cred că cineva vreodată va mai putea să adune atâtea forţe mediatice şi atâţia oameni de orientări politice diverse în jurul unui proiect. Atunci, ca o concluzie, în condiţiile în care el nu a reuşit când a avut totul de partea lui, va putea să reuşească într-o competiţie peste 5 ani, de cu totul altă natură?
Pentru că, să nu uităm că experienţa şi expertiza va veni în mod serios şi peste Crin Antonescu sau peste alţi lideri PNL, sunt convins că PDL-ul va pregăti 1-2 candidaţi încă de pe acum iar el va merge cu acest handicap al pierderii alegerilor din 2009. De aceea, în condiţiile în care el ar fi luat o decizie corectă în propriul partid, pe care încă îl conduce, în sensul de a-şi asuma greşelile, public făcute, nu la ceas d seară şi cu jumătate de gură. Sunt convins că iertarea este absolut omenească iar fenomenul de respingere a preşedintelui Geoană existent astăzi în minţile şi în inimile multor PSD-işti ar fi trecut. Ca o ultimă frază, concluzia mea este că nu ştie să piardă.
– În ideea în care nu cumva dvs aţi fi păpuşarul care trage sforile, eu zic că postura de spectator nu vă prinde deloc. De aceea aş vrea să vă întreb: veţi candida pentru conducerea organizaţiei PSD Călăraşi?
– Atunci când ai făcut atât de multe în politică, pentru că eu chiar cred că am făcut multe, nu poţi să fii păpuşar. Eu nu pot să fiu decât în prima linie, atunci când mă angajez sau în rezervă, când spun nu mă bag. În momentul în care am văzut atitudinea sfidătoare a celor care au venit la Bucureşti să conducă, să coordoneze activitatea noastră, nu am dezertat, ceea ce era cel mai simplu, ci dimpotrivă, o lună de zile am alergat în judeţ alături de colegii care m-au agreat într-o anumită echipă. Astăzi, din punctul meu de vedere, a sta şi a trage sfori ar însemna să le trag pentru altcineva sau pentru mine, ca nu-mi este foarte clar.
Eu când am ceva de spus, spun, indiferent că este vorba de preşedinte de partid sau de preşedintele ţării, iar atunci când sunt Mitici sau Pitici care se bat pentru anumite funcţii doar în interes personal, îţi dai seama că nu am cum să trag sfori, ci doar să fiu în prima linie şi să le bat obrazul. Deci, în ceea ce priveşte candidatura, în momentul de faţă, aş spune că la noi în organizaţie, care este extrem de dezbinată, ceea ce este foarte grav şi foarte trist, încă nu există un proiect de viitor. Încă nu este identificat un om care să aibă capacitatea să-i unească pe PSD-işti, să îi unească pentru viitoarea campanie electorală, pentru că bat alegerile locale la uşă. Le-am spus-o, le-o repet, dar am sentimentul că vorbesc în pustiu, ca PSD-ul are nevoie doar de 55 de candidaţi ca primari, de alţi 55 viceprimari, de câteva mii, dacă nu sute, pentru că sute am avut, de consilieri locali, de consilieri judeţeni, de un candidat capabil, profesional, politic şi financiar, care să se bată la nivel de judeţ pentru preşedinţia judeţului iar aceste lucruri se pare că nu interesează pe nimeni.
interviu realizat de Marius STROE