Jurnalul fericirii

Am citit undeva că istoria Pământului se va termina în anul 2012. Că toate calendarele maiaşilor, chinezilor, atzecilor s-ar fi terminat la 2012. De aici, speculaţiile vin pe bandă rulantă. Uitându-ne la evenimentele meteorologice stranii pe care le-am trăit în iarna aceasta, la conflictele dintre civilizaţii, am putea crede că istoria Pământului se poate termina în 2012. Nu am minte să pricep cum s-ar putea încheia, după cum nu pot pricepe nici cum a apărut viaţa pe pământ.

Dacă ar fi să fie aşa, nu aş regreta prea multe…

Mi-ar părea rău că n-am iubit mai mult decât să urăsc, aş regreta că n-am crezut că şi copacii au suflet, dar mai ales îmi voi aduce aminte de câinele pe care l-am lovit cu piciorul.

Regret că n-am fost Toma necredinciosul, să pot să-L ating pe Iisus. Îmi pare rău că am judecat înainte să înţeleg, că n-am salutat-o pe femeia de serviciu, că n-am zâmbit celui care mi-a spus „mulţumesc”.

Regret că nu am întrebat niciodată rândunicile de unde ştiu să se întoarcă mereu la cuibul de deasupra ferestrei mele, mi-ar părea rău să aflu că am stricat nunta unei familii de furnici sau că pisicului Pavel chiar nu-i plăcea să înoate.

Oricum îmi pare bine că am avut şansa măcar să mă gândesc la toate acestea, spre deosebire de floarea din ghiveci, căreia nu i-am dat nici o şansă…

Marius STROE