Oana Mizil îi scrie lui Andrei Pleşu

Atacată într-un editorial scris în Adevărul de Andrei Pleşu, deputata Oana Mizil – preşedinte al PSD Călăraşi îi răspunde scriitorului într-o scrisoare, prima şi ultima, pe blogul său personal. Citiţi aici textul integral al scrisorii:

Prima si ultima scrisoare a Oanei Niculescu-Mizil catre Andrei Plesu

Stimate Andrei Plesu,

Ma numesc Oana Niculescu-Mizil si sunt politician roman de stanga. Nu am intrat niciodata in Partidul Comunist Roman, asa ca nu am cum sa ma adresez domniei voastre cu “tovarase”. M-am nascut si am ramas crestin-ortodoxa, nu am niciun gand sa intru in vreo secta anume, din care sa nu mai stiu cum sa ies, si nici  “modista” nu am fost vreodata, chiar daca nu e nicio rusine sa faci palarii sau sa fii muncitor in vreo fabrica, cum nu este nicio rusine sa fii consilier prezidential pentru Relatii internationale sub directa indrumare a doamnei Elena Udrea. Sau este?! Dumneavoastra trebuie sa stiti mai bine despre filosofia consilierii din cabinetul prezidential si despre ofertele de destin pe langa care nu avem voie sa trecem precum un marfar pe care abia il mai tin franele sa opreasca la siloz, nu-i asa?!

Recunosc ca nu am avut sansa sa filosofez prea mult in viata asta, fiind inca tanara, si nici sansa sau nesansa sa stiu prea multe despre comunism nu am avut, avand in vedere ca eram mica pe vremea in care dumneavoastra scriati scrisori in care “demascati activitati diversioniste”, catre tovarasul dumneavoastra (nu si al meu), Nicolae Ceausescu, asa ca la capitolul compromisuri chinuitoare stau destul de prost. Pentru mine, domnul respectiv era exact asa cum spuneti, un “bătrânel cu buzunarele pline de bomboane”, iar daca era sau nu sarac nu sunt in masura sa ma pronunt, dar pot confirma ca bunicul meu nu a trecut apele Stixului in barca personala si nici alte bunuri nu a lasat urmasilor, in afara propriei sale moralitati, a patriotismului de necontestat si a unei uriase arhive pe care va invit si pe domnia voastra, ca si pe domnul Volodea Tismaneanu, sa o studiati.

Sperand sa va recunoasteti abnegatia din acest ultim paragraf si “ranita sufleteste de  spulberarea intr-o clipa” a bucuriei de a fi fost un copil binecrescut, nepoata de nomenclaturist fiind, “si de anularea tuturor calitatilor mele”, tot din acleasi motiv, apelez, domnule Plesu, “la dreapta dumnevoastra omeneasca, rugandu-va sa dispuneti reconsiderarea cazului meu, in datele lui obiective. Va asigur ca tot ce doresc e sa-mi dovedesc, in continuare, ca si pana acum, buna-credinta loialitatea fata de tara, participand la procesul de afirmare a valorilor noastre pe plan universal.”

Va multumesc,

Deputat Oana Niculescu-Mizil,

si “cuconiţa vag răzgâiată” (daca asta va ajuta la meditatia transcedentala asupra consistentei omenesti…)

Unii au citit și asta: