Pentru Ostrov şi Călăraşi | Bacul de la Ostrov – singurul pod peste Dunăre

bac_chiciu_ostrov_calarasi

Click aici pentru Programul Bac Călăraşi – Ostrov / (Silistra Bulgaria)

.

S-a vrut, dar n-a mai ieşit ce trebuia. De vreo 10 ani, călărăşenii au fost purtaţi cu vorbe că vor avea feribot, că prin Călăraşi  Silistra se va crea un culoar de transport, ce va face, pentru localnici, să curgă lapte şi miere.

După ducerea la îndeplinire a unui proiect Phare, în valoare de peste 6 milioane de euro, începând de anul trecut a venit şi feribotul. De fapt, trebuie spus că-s două: unul românesc şi unul bulgăresc.

După o serie de bâlbâieli administrative s-a făcut şi inaugurarea. Degeaba. Feribotul adus cu bani europeni se plictiseşte la mal din cauză de lipsă clienţi.

Din Călăraşi, el pleacă dintr-o zonă aflată la vreo 200 de metri de punctul Chiciu şi merge în amonte vreme de vreo două ore, cale de aproximativ 8 km. „Greu domn’e, foarte greu’. În partea ailaltă e mai repede.„

Ostrovenii ajung mai repede la Călăraşi decât la Constanţa

„În partea ailaltă” e la bacul care străbate Dunărea la interval de sfert de oră, acum. Autotursime, TIR-uri şi persoane sunt transportate de trei bacuri aparţinând societăţii OSTROVIT S.A., o firmă recunoscută pentru producţia de fructe şi viţă-de-vie.

Practic, bacul OSTROVIT este singurul pod peste Dunăre, care funcţionează NON-STOP, în această zonă. În plus, chiar dacă ar funcţiona ca la carte, feribotul ar fi inutil pentru majoritatea celor care au nevoie să treacă Dunărea. Pentru că acesta face legătura între România şi Bulgaria. Asta ar însemna că oamenii din zona Ostrov ar rămâne izolaţi, neputând traversa Dunărea dacă bacurile OSTROVIT ar dispărea.

Şi pentru a ajunge în Bulgaria, ruta aceasta este cea mai convenabilă, după ce treci graniţa (acum o formalitate) aproape că eşti în centrul oraşului Silistra.

Mai trebuie notat că localitatea Ostrov are o particularitate de neinvidiat: deşi administrativ aparţine de judeţul Constanţa, oamenilor le este indispensabil să ţină legătura cu judeţul Călăraşi. Municipiul Constanţa se află la aproximativ 120 km de Ostrov, în timp ce în caz de nevoie un ostrovean ajunge la Spitalul Călăraşi în maxim o jumătate de oră. De aceea, pentru oamenii din Ostrov, feribotul ce uneşte malul bulgăresc de cel românesc nu are nici o valoare. În schimb, bacurile OSTROVIT sunt un adevărat pod între cele două maluri româneşti ale Dunării. Un pod fără de care viaţa lor ar fi redusă la nivelul secolului XVIII.

„Nu e normal să fim atacaţi pe nedrept”

Cu vreo săptămână în urmă, din criză de subiecte sau din interese pe care le-am putea (sub)înţelege, un cotidian naţional publica un articol în care vorbea despre bacurile Ostrovit, ca despre nişte nave vechi, ruginite, cu spărturi. Reporterul era aşa de hotărât să arate o altă realitate încât pentru el, rampele betonate destinate accesului auto erau din pământ. Dacă mai notăm că nici numele preşedintelui Consiliului judeţean Călăraşi nu a fost reţinut corect de ziaristul de la „Centru” atunci avem peisajul complet asupra lucrăturii: nu contează documentarea, importantă-i orientarea.

Am să zis să vedem care e treaba cu bacurile astea. Am traversat cu unul dintre ele şi ne-am dus la sediul OSTROVIT S.A. aflat pe malul celălalt al Dunării, în comuna Ostrov.

Aici am fost primiţi de conducerea societăţii: Oana Camelia Belu acţionar, Mădălin Primaru  şef sector viticol şi Cristea Armeanca  comandant coordonator al ambarcaţiunilor de transport naval aparţinând OSTROVIT S.A.

Aceştia s-au arătat uimiţi de acuzaţiile nerealiste: „Nu e normal să fim atacaţi pe nedrept. Bacurile noastre au toate verificările la zi, date de autorităţile în domeniu, uitaţi documentele! Avem personal calificat, şase căpitani şi un comandant coordonator. Bacurile sunt deservite de şase echipaje, fiecare echipaj având şef mecanic. Nu înţelegem de unde povestea că bacurile noastre nu ar fi în regulă. Pe noi nu ne interesează feribotul, noi nu facem concurenţă cu acesta. Noi suntem pe o altă zonă. Societatea noastră exportă 30% din producţie şi noi avem nevoie de aceste bacuri să transportăm marfa pe celălalt mal. Pentru noi, activitatea de transport naval nu este profitabilă şi nici nu urmărim profitul. Oricine poate vedea că noi nici nu luăm bani pasagerilor. Am lăsat preţurile pentru traversarea autoturismelor la un nivel care să ne acopere doar cheltuielile.”

Marius STROE

Unii au citit și asta: