Fapt divers

Sărăcie în prime-time

copil

În pragul uşii, ce mai are puţin şi cade, stau îngrămădiţi în sărăcia ce i-a cuprins fără voia lor, întâmpinând speranţa ce trecut pragul scorojit. Se uită la camera de filmat, cu degetele murdare în gura şi cu privirea aia galeşă, de-o au numai copiii sarmani. Aia de ţi se rupe sufletul în mii de bucăti când o simţi străbătându-te.

Ei aşteaptă. Cu ce sunt ei de vină? Că au parinţi inconştienti care au turnat şi au turnat… fară să se gândească la viitorul celor care vor apărea pe lume într-un ghinion fără margini, într-o săraăcie lucie, la marginea lumii, acolo unde nici un copil nu ar trebui să-şi găsească locul, că Dumnezeu i-a părăsit încă de la naştere lăsând totul în seama sorţii crude.

Şi stau cu ochii fix beliţi în televizor, aşteptându-le bucuria în ochi la primirea rechizitelor şcolare oferite de nişte binevoitori, şi atârn rezemat cu mâinile în barbă dorindu-mi ca ei să sară în sus de fericire.

Dar nu… decât zâmbete triste, amestecate cu acel ceva pe care îl au numai cei pierduţi în neguri de amărăciune, cu întins de mâini reţinute, parcă nevenindu-le să creadă că pungile sunt ale lor.

Sfiosi şi puri! Am rămas minute în şir cu privirea dincolo de televizor, dincolo… în neant, unde gândurile mele o luaseră razna într-un hău necuprins. Şi am stat acolo fixând eternitatea!

Marian Pucheanu

___________
***text trimis de un cititor infomuntenia.ro

cofetaria-calarasi-h
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

10 − 4 =

To Top