Tu ce știi despre gândirea deziderativă? Cum să nu cădem în capcană

Realitatea nu-i întotdeauna un „loc” plăcut și calm, care să ne confere sentimentul de siguranţă, atât de necesar stării de bine. Ceea ce se întâmplă astăzi la nivel global arată cât de fragil este echilibrul lumii, cât de ușor putem pierde controlul asupra lucrurilor peste care ne declarăm stăpâni.

Situaţia actuală ameninţă stabilitatea vieţii așa cum o știm și ne obligă la măsuri suplimentare de protecţie. Priorităţile se reașază de la o zi la alta, iar noi suntem nevoiţi să ţinem pasul cu ele. Fiecare trebuie să își ia în serios rolul în combaterea crizei, de la guverne, companii, instituţii până la omul de rând, aflat sau nu în autoizolare.

Departe de a fi prima și (probabil nici) ultima pandemie din istorie, noul coronavirus trezește reacţii diverse în rândul oamenilor. Cea mai potrivită este, bineînţeles, atitudinea bazată pe moderaţie. Nici panica severă și nici opusul ei – nepăsarea dusă la extrem – nu ne ajută să gestionăm optim situaţia. Totuși, ambele se regăsesc cu succes în comportamentul public afișat în ultima perioadă.

Gândirea deziderativă versus optimismul ancorat în real
Dacă panica este autoindusă sau întreţinută de știrile negative din media, indiferenţa poate fi explicată și prin prisma a ceea ce, academic, se numește „gândire deziderativă”.

Gândirea deziderativă este o formă comună de gândire care, în stadiile incipiente, ar putea fi asociată cu optimismul nejustificat, iar, în stadiile avansate, cu o autoamăgire nocivă, fără însă a se confunda cu acestea. Ea face apel la emoţie și ne determină să respingem informaţii și argumente opuse convingerilor personale. Ne poate duce la opinii și decizii aflate în contradicţie cu tot ce este real, concret, dovedit știinţific, dacă tot ce este real, concret, dovedit știinţific ne displace profund. Câţi dintre noi nu ne-am aflat în poziţia de a interpreta anumite fapte, situaţii, idei în funcţie de părerile deja avute?

Modul în care evenimentele ultimelor zile influenţează comportamentul populaţiei denotă că refuzul acceptării noii stări de fapt are legătură și cu această „strategie psihologică” ce ne permite evitarea unui adevăr dureros, prin negare.

Nu toţi sunt convinși că recomandările autorităţilor au relevanţă și capacitatea de a ne readuce pe drumul cel bun. Nu toţi iau în serios statisticile privind îmbolnăvirea, vehiculate la scară largă. Nu toţi dezaprobă teoriile conspiraţiei, cu scenarii alambicate și actori versatili.

Pentru simplul fapt că ne dorim ca rutina, obiceiurile și planurile stabilite să își urmeze cursul într-o existenţă familiară, fără pericole și restricţii, putem fi tentaţi să minimizăm importanţa avertizărilor sau a obligaţiilor impuse de autorităţi. Sau chiar să ne îndoim de veridicitatea informaţiilor oficiale, identificând raţiuni ascunse pentru aplicarea măsurilor restrictive.

Gândirea deziderativă este strâns legată de convingerile și prejudecăţile proprii, astfel că ne este aproape imposibil să o eliminăm din vieţile noastre. Chiar dacă funcţionează ca un mecanism de autoapărare, trebuie să înţelegem că „visarea cu ochii deschiși” ne vulnerabilizează, mai ales în contexte care ne cer să fim lucizi. Cum este și cazul de faţă.

Citește mai mult: semneletimpului.ro

Unii au citit și asta: