infomuntenia.ro
În luna octombrie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, Muzeul Dunării de Jos Călărași prezintă călărășenilor un artefact metalic din epoca medieval timpurie, descoperit în anul 1991, de reputatul arheolog, cercetător și istoric Petre Diaconu, în cadrul cercetărilor arheologice sistematice de la Păcuiul lui Soare.
Piesa are forma de ou închis, cu mânerul în formă de butoiaș, decorat cu spirale continue, divergente și intarsii în tehnica Niello, cu înălțimea de 84 mm și diametrul de 42 mm.
Această metodă de gravare este folosită preponderent pe gravura de metal, în cazul nostru pe bronz. Datând din Antichitate și folosită foarte mult în Evul Mediu și Renaștere, Niello este un amestec de sulfuri de argint, cupru și plumb ce se topesc și se introduc în gravurile de pe piesă. După răcire excesul se șlefuiește, rezultând un contrast între luciul metalului și liniile negre ale desenului.
Clopoțelul provine dintr-un atelier kievean, dat fiind faptul că în perioada Evului Mediu, Kievul era un mare centru politic, economic și religios al Europei, rivalizând la nivel cultural și artistic cu Constantinopolul.
Originea acestor clopoței este legată de tradițiile precreștine, unde sunetul lor era asociat cu alungarea spiritelor rele.
Pe lângă scopul decorativ sau ritualic, ei aveau și o funcție magico-protectoare fiind purtați ca amulete la gât sau atașați la centură, haine sau harnașamentul cailor. După creștinarea Rusiei (988), clopoțeii mici au fost integrați în categoria obiectelor de artă, forma de ou a obiectelor apărând frecvent ca simbol al vieții și renașterii.
Forma și simbolismul lor s-a răspândit în spațiul est european prin comerț, migrație și influență culturală.
Exponatul se află în cadrul expoziției Evoluția comunităților umane la Dunărea de Jos, la Secția Arheologie, aflată la demisolul Consiliului Județean Călărași.