” De ce vă grăbiţi, voi oamenii?” m-a întrebat Timpul neiertător, asta ca să vă spun cinstit… cel de-l ştiţi cu toţii, mai ucigaş ca toţi ucigaşii din lume şi mai insensibil decât toate inimile de piatra .
„Unde vă duceţi? Că nu scăpaţi… !!!! – continuă el stând falnic în faţa mea, umilindu-mi şi ultima fărâmă de mândrie pe care tot încercam s-o scot la înaintare, ca avangardă a sufletului meu .
” De ce va grăbiţi, în goana voastră după cai verzi pe pereţi, să treceţi semaforul pe galben, sfidând-o pe ea, Moartea, mai necruţătoare ca mine, de ce nu vă aşteptaţi rândul în coada formată în supermarketurile vieţii, sfidând bunul simţ, pierzând respectul celorlalţi printre rafturile doldora de toate cele rele, de ce fugiţi care încotro după bani, uitând de voi şi de mine, ca apoi sa mă invocaţi ca pe un blestem „Al dracu’ timp ce mai trece ! De parcă a fost aievea, a trecut pe lângă mine ca un vânt de toamnă, neuitându-se în urma, doar auzindu-i ultimele şoapte, murmurate printre buze reci.”
“Sunt prin preajmă, mai ai timp si pentru tine, omule!”
Marian Pucheanu
___________
***text trimis de un cititor infomuntenia.ro