infomuntenia.ro
În panoplia culturii călărăşene vor rămâne ca repere şi multe din creaţiile unor reprezentanţi ai artelor plastice născuţi sau care au desfăşurat o activitate îndelungată pe aceste meleaguri:Tache Papatrandafil, George Teodorescu, Niţă Anghelescu, Constatin Săndulescu, Tudor Lorman, Zaharia Simion, Mihail Mihalcea, Aurel Nicolescu etc. Aprecieri asupra operelor lor este greu de făcut în prezent întrucât multe lucrări au dispărut ,cele mai valoroase nu sunt cunoscute iar multe din cele găsite în prezent au fost făcute în scopuri comerciale, valoarea artistică fiind îndoielnică.
Doar critica vremii, în special cea din capitală ce a făcut aprecieri cu prilejul expoziţiilor organizate la Salonul de Artă şi nu numai, unde toţi cei menţionaţi au participat, poate elucida unele dileme ridicate în prezent, referitoare la valoarea şi calitatea lucrărilor. Cineva ar trebui să se aplece asupra acestei probleme întrucât, vrând nevrând, trebuie să recunoaştem că între cele două războaie , aceştia au constituit o forţă şi este imposibil ca dintre creaţiile lor să nu fie vârfuri considerate valori. În luna decembrie 2007, casa de licitaţie „Alis” din Bucureşti a scos la licitaţie trei cataloage ale Salonului de Artă privind vernisajele găzduite de acesta în anii 1937,1938 şi 1940, perioade în care au expus şi mulţi dintre cei menţionaţi. Nicio instituţie de profil din Călăraşi nu a fost interesată de acest eveniment.
Aurel Nicolescu s-a născut în Călăraşi la 2 ianuarie 1905(nu în 1906 aşa cum este consemnat în diferite materiale) ca fiu al lui Dumitru şi Alexandrina ce îşi aveau locuinţa în strada Griviţa nr. 86 în apropiere de biserica Volna. În Călăraşi îşi petrece copilăria şi anii de şcoală în grelele condiţii create de primul război şi a perioadei de ocupaţie. După absolvire aliceului urmează Academia Liberă de Pictură din Bucureşti condusă de I. Vlădescu cu durata de trei ani. După absolvire, revine la Călăraşi deschizându-şi atelier de pictură lângă fostul atelier al fotografului Avrigeanu.
Primul său vernisaj are loc în Călăraşi în 1935când pictorul împlinea vârsta de 30 de ani, majoritatea creaţiilor sale constând în frumoase peisaje executate în ulei pe pânză sau pe carton. Vernisajul a constituit o mare surpriză prin cromatică şi unghiurile de cădere a luminii folosite de autor pentru a reda cât mai fidel frumuseţea naturii. După doi ani, în 1937 Aurel Nicolescu are un nou vernisaj, numerosele lucrări definitivându-i talentul de mare peisagist iar coloristica unor elemente cum ar fi cel al bălţilor fiind considerată de mulţi inegalabilă. În primii ani , compoziţiile sale cunosc influenţa lui Rembrandt, Pătraşcu şi Tonitza, după care pictorul călărăşean îşi caută propria cale, reuşind să devină o personalitate artistică.
A fost membru al Fondului Plastic din România iar din 1938, în cadrul Cenaclului ArtisticilorPlastici Călărăşeni, participă la o serie de expoziţii de grup la Bucureşti şi Călăraşi continuându-şi seria de expoziţii personale. Enumerăm câteva lucrări care l-a făcut cunoscut în lumea artistică şi nu numai:”Amurg pe Ialomiţa”; „Apus de soare pe Borcea”; „Sălciile”; „Luciul apei”; „Răsfăţata Balcicului „ ; „Aspect de stradă orientală”, etc dar şi alte creaţii deţinute de călărăşeni: “Stradă pitorească”; „Peisaj de baltă”;” Cele din urmă sălcii „; „Balcic”; „Portul şi silozul dinCălăraşi „ , „Peisaj cu barcă „ ; „Stâncile de la Dervent”; Portul Călăraşi „etc. După mulţi ani petrecuţi în Călăraşi pleacă la Bucureşti, atras de viaţa tumultuoasă a mediului artistic şi începe să practice portretistica, etapă despre care nu se cunosc multe date. Nu după mult timp revine la Călăraşi,stabilindu-se în strada Griviţa nr.175 unde continuă să lucreze.
Revenit, Aurel Nicolescu este schimbat, nemaivând aceeaşi vervă în faţa şevaletului . Cel căruia prietenii îi spuneau şi „Prăjitură” pare plictisit şi retras începând să consume şi alcool . Totuşi lucrează intens pentru a-şi câştiga existenţa făcând reproduceri . Abandonează creativitatea artistică renunţând la „ acel ataşament pentru spaţiile deschise „, în astfel de lucrări dispare acel eclaraj care l-a detaşat la începutul activităţii sale artistice până la plecarea în Bucureşti. În ultimii ani de viaţă a stat mai mult izolat, găsindu-şi sfârşitul în atelierul său din strada Griviţa nr. 175 la 17 iulie 1979-certificat de deces nr. 241 din 20 iulie 1979-şi nu în 1981aşa cum apare în multe lucrări.
Caracterizat ca fiind artistul ce trecea uşor de la un plan la altul, prin”subtile valori de tonuri „ , folosirea unor „lumini diafane şi umbre discrete „ prin redarea cât mai fidelă a farmecului naturii activitatea sa a reliefat un mare talent dar care nu a fost sprijinit, fiind nevoit să lupte singur pentru a se afirma. Locul lui Aurel Nicolescu în galeria artisticilor plastici călărăşeni este bine definit dar pentru aprecierea sa corectă este nevoie, aşa după cum a mai arătat descoperirea tuturor menţiunilor critice apărute în presa vremii, în special în perioada 1935-1960.
Constantin Mitulescu