infomuntenia.ro
Multe s-au spus despre tenebrosul personaj care a cârmuit Rusia vreme de 37 de ani, încărcaţi de inimaginabile crime şi distrugeri, rămas în istorie sub numele de “Ivan cel Groaznic”. A jefuit şi decimat nobilimea rusă, a masacrat zeci de mii de oameni în temeiul unor simple bănuieli, şi-a ucis propriul fiu, copilul nenăscut al acestuia plus câteva dintre cele nu mai puţin de 8 femei ce au avut ghinionul de a-i deveni soţii. În mod cert, cărţile şi filmele care prezintă viaţa acestui monstru ar putea fi completate şi cu alte episoade, dacă dovezile n-ar fi fost acoperite de colbul secolelor…
O descoperire de dată relativ recentă a adăugat o nouă fărădelege la numărul celor deja cunoscute: Ivan cel Groaznic a fost recunoscut drept “ţar (termen slav pentru “cezar”, adică “împărat”) al Rusiilor” de către Patriarhul de la Constantinopol abia în anul 1557, la 10 ani de la urcarea sa pe tron. Acesta cunoştea prea bine pretenţia tiranului rus de a-şi eclipsa, printr-un titlu imperial, înaintaşii ce se intitulaseră doar “mari cneji”. Pentru a-l unge, în tradiţia basileilor bizantini, înaltul prelat cerea, însă, ceva mai mult decât daniile către biserici şi cucerirea teritoriilor tătăreşti. Calitatea morală a personajului era aceea care trebuia dovedită!
Sângerosul suveran a obţinut sprijinul dorit, din partea ambasadorului său la Constantinopol. Un document descoperit în anul 1988 la Vatican a fost identificat iniţial drept un set de “bune îndrumări” transmise de Ivan al IV-lea urmaşului său la tron. Se pare că numai apreciind substanţa morală a lucrării, întâi-stătătorul bisericii răsăritene a consimţit să ridice pe Ivan cel Groaznic la rang împărătesc. Conjunctura favorabilă a făcut, însă, ca respectivul document să poată fi lecturat, în 1997, şi de cercetătorul român Ion Dumitriu-Snagov. Acesta a observat că îndrumarul lui Ivan cel Groaznic se referea la “mama sa Neaga”, ori la “copiii săi Teodosie, Ioan, Petru, Stana, Roxana şi Anghelina”.
Intrigat, cercetătorul român a realizat că se află în faţa unei transcrieri cu modificări după cunoscuta lucrare “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” (http://tiparituriromanesti.wordpress.com/tag/slavona/). Făptaşul a avut chiar tupeul de a semna, la final: Teodor Mamalachos. Este vorba despre însuşi ambasadorul ţarului la Constantinopol!
Pentru a împlini porunca de “operă scrisă” a stăpânului său, Mamalachos a copiat celebra carte de învăţături a răposatului voievod muntean Neagoe Basarab, înlocuind cu viclenie titlul şi denumirile capitolelor, în încercarea de a le face să concorde cu identitatea proaspătul “autor”. Isteţimea plagiatorului nu a mers, totuşi, până la a renunţa la ultimul capitol, al poveţelor date “de pe patul de moarte”. Neagoe Basarab a fost răpus de tuberculoză la doar 40 de ani, în 1521. Prostia este astfel evidentă, întrucât manuscrisul a fost prezentat în anul 1557, iar ţarul Ivan avea să moară tocmai, hăt, în anul 1584!
Opera domnitorul român se bucura de o anumită notorietate în epocă, iar falsul era evident prin inabilităţile de “copiere mecanică”. Cu toate acestea, s-a adeverit proverbul care spune că “Nu este pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte”. Ţarul Ivan a căpătat, cu ajutorul operei furate, recunoaşterea râvnită. El a domnit 37 de ani, dar beneficiarul de drept al “Învăţăturilor lui Neagoe Basarab”, Teodosie, n-a reuşit să păstreze tronul părintelui său decât 2-3 luni, murind în pribegie, după aproape un an.
Singura consolare este aceea că, drept confirmare a profundei valori morale a sfaturilor date urmaşilor, voievodul român a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 8-9 iulie 2008. În alt plan, pe bună dreptate, capodopera pe care a lăsat-o urmaşilor se înscrie în linia iniţiată de eruditul împărat roman Marcus Aurelius, alături de scrierile mult mai cunoscuţilor Machiavelli sau Antonio de Guevara. La 23 ale lunii ianuarie s-au împlinit 501 ani de la urcarea pe tronul Ţării Româneşti a Sfântului Neagoe Basarab.
Cornel Coman
